"Bebeluşii cu vârste cuprinse între şase şi zece luni iau în considerare acţiunile unui om faţă de o terţă persoană şi îl cataloghează drept atrăgător sau respingător", au constatat trei cercetători de la facultatea de psihologie din cadrul Universităţii Yale, Statele Unite.
La studiul realizat de Kiley Hamlin, Karen Wynn şi Paul Bloom au participat bebeluşi care au vizionat de mai multe ori o scenă pe un ecran, în care un personaj încearcă în mai multe reprize să urce pe un deal. La a treia încercare, un alt personaj intervine, fie pentru a ajuta, fie pentru a-l împiedica pe primul să-şi atingă scopul.
Majoritatea bebeluşilor cu vârste cuprinse între şase şi zece luni, care au fost puşi să aleagă între persoana "pozitivă" şi cea "negativă", au ales-o pe prima, întinzând braţele spre aceasta.
"Rezultatele indică faptul că bebeluşii care încă nu vorbesc evaluează oamenii în funcţie de atitudinea acestora faţă de o a treia persoană", spun cercetătorii.
Într-o a doua fază, cei trei psihologi au observat reacţiile copiilor atunci când persoana care vrea să urce dealul se apropie de persoana pozitivă şi, respectiv, de persoana negativă. Cercetătorii au remarcatcă starea de alertă, manifestată prin uimire, durează mai mult la bebeluşii mai tineri atunci când persoana care urcă dealul se apropie de cea negativă.
Cercetătorii au repetat experimentul cu obiecte inanimate (păpuşi fără cap şi fără mâini) şi au constatat că bebeluşii nu au mai făcut diferenţa între personaje. Preferinţa nu este, deci, legată de percepţia vizuală, ci de comportamentul social.