Circa 1.500 de spectatori, la concertul susţinut de Sinéad O'Connor

Cu siguranţă schimbată faţă de imaginea pe care mulţi dintre fani o păstrează încă de pe vremea lansării hitului "Nothing Compares 2 U", în 1990, Sinéad a apărut în faţa spectatorilor la ora 20.30, susţinând un concert de circa o oră şi jumătate. Îmbrăcată cu un tricou albastru cu imprimeuri roşii şi jeanşi până deasupra gleznei, cântăreaţa în vârstă de 42 de ani purta asupra sa amprenta timpului, dar şi aceeaşi tunsoare emblematică.

"Bună seara tuturor. Am pregătit un show acustic care până la sfârşitul serii vă va trimite într-un somn liniştit", a promis artista, înainte de a da drumul concertului, cu piesa "The Emperor's New Clothes". Încă de la bun început, o parte dintre spectatorii aşezaţi pe scaunele plasate în faţa scenei s-au apropiat de scenă, pentru a fi mai aproape de artistă. La rândul său, Sinéad avea alături doi muzicieni - Steven Cooney şi Kieran Kiely - vechi colaboratori de-ai săi.

Concertul, desfăşurat pe o scenă auster decorată - doar cu un fundal negru şi câteva reflectoare care-i luminau pe artişti - a mai cuprins piese precum "I Am Stretched On Your Grave", "You Made Me A Thief Of Your Heart", "The Lamb's Book of Life", "Three Babies", "Dark Am I Yet Lovely", "Black Boys On Mopeds", "Doesn't Belong to Me", dar şi celebrul "Nothing Compares 2 U", primit de cei din public cu o rafală de aplauze. Au urmat, de asemenea, piese precum "Thank You for Hearing Me" şi "This Is To Mother You".

"Vă mulţumesc mult că v-aţi alăturat nouă şi aţi făcut această seară atât de frumoasă", a spus artista, înainte de a părăsi scena.

După concertul din Capitală, Sinéad O'Connor va pleca în Grecia, unde va susţine un concert vineri. Traseul turneului său mai include, printre altele, destinaţii din Serbia, Franţa, Olanda şi Belgia.

S-a născut în Irlanda, pe 8 decembrie 1966. Părinţii ei au divorţat când ea avea 8 ani. Mai târziu, Sinéad a afirmat că mama sa, moartă într-un accident auto în 1985, a abuzat-o frecvent. După ce a fost exmatriculată de la Şcoala Catolică, artista a fost arestată pentru furt din magazine şi a fost închisă într-un centru de reabilitare. La vârsta de 15 ani, ea a fost remarcată de Paul Byrne, bateristul trupei irlandeze In Tua Nua. După ce a scris, în colaborare cu membrii formaţiei, piesa "Take My Hand", Sinéad O'Connor a părăsit şcoala pentru a se dedica unei cariere muzicale. Ea începe să cânte în cafenele, pentru ca apoi să studieze canto şi pianul la Dublin College of Music, întreţinându-se livrând telegrame.

În 1985, ea semnează un contract cu Ensign Records şi se mută la Londra. În anul următor, ea îşi face debutul pe soundtrack-ul filmului "The Captive", împreună cu chitaristul U2, The Edge. Îşi produce primul album, intitulat "The Lion and the Cobra" - cu trimitere la "Psalmul 91" din Biblie -, desemnat drept unul dintre cele mai reuşite albume de debut ale anului 1987. Hiturile "Mandinka" şi "Troy" sunt îndelung difuzate de posturile de muzică alternativă. Chiar de la începutul carierei, Sinéad O'Connor este o figură controversată - în interviurile ce au urmat lansării LP-ului, ea a apărat acţiunile IRA, ceea ce i-a atras numeroase critici. După ce i-a atacat pe cei de la U2, caracterizându-le muzica drept "bombastică", ea îşi strică multe dintre relaţiile din industria muzicală.

În 1990, ea lansează albumul "I Do Not Want What I Haven't Got", inspirat de destrămarea mariajului său cu muzicianul John Reynolds. Propulsat de single-ul "Nothing Compares 2 U", preluat de la Prince, albumul a impus-o ca star cu drepturi depline. Albumului îi urmează însă din nou o perioada controversată - ea reintră în atenţia tabloidelor din cauza relaţiei cu cântăreţul de culoare Hugh Harris. De asemenea, ea este prost văzută şi în SUA, unde refuză să apară la emisiunea "Saturday Night Live" a canalului NBC şi îşi retrage numele din competiţia pentru premiile Grammy, deşi primise patru nominalizări. Lansează "Am I Not Your Girl?", în 1992. Când, în cele din urmă, apare la "Saturday Night Live", Sinéad O'Connor îşi încheie reprezentaţia sfâşiind o fotografie a papei Ioan Paul al II-lea, atrăgând asupra sa oprobriul public.

După doi ani de tăcere, timp în care se alătură turneului lui Peter Gabriel, în 1994, ea se întoarce la muzica pop cu LP-ul "Universal Mother", bine primit de critici. În 1997, urmează albumul "Gospel Oak", iar la jumătatea anului 2000 lansează "Faith and Courage", primul album în şase ani. Doi ani mai târziu urmează "Sean-Nós Nua", aclamat îndelung pentru reîntoarcerea la tradiţia folk irlandeză.

În 2003, apare dublul-disc "She Who Dwells...", catalogat drept "cântecul de lebădă" al artistei. Urmează, însă, o serie de colaborări, în 2005, după care lansează pe piaţă "Throw Down Your Arms", o colecţie de piese reggae clasice care ajunge numărul 4 în Billboard's Top Reggae Albums chart. Se reîntoarce în studio anul următor, pentru "Theology", apărut în 2007, inspirat de complexităţile situaţiei globale de după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.

(Material realizat de Cristina Mazilu, cristina.mazilu@mediafax.ro)