Una dintre primele inovaţii de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost folosirea rachetelelor V2, capturate de la nazişti, pentru cercetarea atmosferei superioare şi a spaţiului.
J. Allen Hynek şi Clyde Holliday, de la baza White Sands, şi-au dat seama că o cameră instalată pe rachetă ar putea captura imagini de valoare ştiinţifică de la mare altitudine.
Holliday a modificat o cameră de filmat ca să reziste şocurilor decolării şi aterizării şi a proiectat un container special pentru film. Camera era acţionată de un motor electric luat de la sistemul de control al mitralierei de pe bombardierul B 29.
Pe 24 octombrie 1946, racheta V2 care conţinea camera, s-a ridicat 100 de kilometri deasupra oraşului New Mexico. În doar câteva minute, combustibilul a fost consumat şi racheta a căzut pe pământ. Abia a doua zi a putut fi recuperată camera. Lentilele şi bateria erau distruse, dar carcasa filmului a rezistat.
Primele imagini alb-negru care arătau Pământul din spaţiu, au devenit un fenomen global. Curbura Pământului era vizibilă clar, ca şi norii groşi peste vestul Americii.
Astfel, Hynek şi Holliday ne-au arătat cum un instrument al terorii ne poate oferi imagini nemaivăzute ale lumii noastre. Iar Hynek a devenit celebru ulterior datorită Proiectului Blue Book, de studiere a OZN-urilor.