Comercianţii şi investitorii în artă vor ca operele să fie recunoscute drept garanţii şi asigurate

"Principalul vinovat al faptului că băncile nu iau în garanţie opere de artă este BNR. Ar trebui ca banca centrală să se implice, să transmită un semnal, şi să-şi reia rolul în sprijinirea culturii pe care l-a avut în trecut (...) La fel se întâmplă şi la asigurări. Fiind în afara reglementărilor, societăţile de asigurări se feresc să ofere instrumente pentru aceste bunuri. A fost Allianz Ţiriac, dar văzând că este singur s-a retras de pe această piaţă", a declarat Radu Boroianu, preşedintele Asociaţiei Comercianţilor de Opere de Artă din România (ACOAR).

În opinia lui Boroianu, mentalitatea românească şi riscurile asociate unui climat de afaceri încă rudimentar fac ca un astfel de demers să nu poată fi pus în practică fără o implicare a legiuitorului.

Preşedintele ACOAR crede că BNR "păstăroşte" destul de strict băncile comerciale şi în absenţa unor clarificări din partea băncii centrale instituţiile de credit nu vor avea curajul să accepte în garanţie astfel de active.

Pe de altă parte, preşedintele Certinvest, Eugen Voicu, spune că societăţile de asigurări pot să ofere poliţe punctuale, chiar dacă nu au instumente dedicate, dar nu practică asigurarea unor colecţii de artă.

El a arătat că în cazul fondului de investiţii în artă lansat de Certinvest operele care vor fi închiriate ar putea beneficia de asigurare de la BCR Asigurări.

Fondul Certinvest Artă Românească are ca obiectiv atragerea de investiţii în valoare de 5 milioane de euro, din care 3 milioane de euro în următoarele luni, şi are o durată de viaţă de trei ani, cu opţiune de prelungire pentru încă un an pentru a nu pune presiune pe lichidarea portofoliului.

Voicu a spus însă că sume importante ar putea fi obţinute prin închirierea operelor achiziţionate, aşa cum se întâmplă la mari fonduri de investiţii din străinătate.

Preşedintele Certinvest a dezvăluit că intenţia fondului este de a cumpăra prin negociere directă la preţuri cât mai mici şi va încerca să evite pe cât posibil participaţia la licitaţii publice.

Potrivit casei de licitaţii Artmark, valoarea vânzărilor publice de artă prin licitaţie a crescut în România cu 124% în 2010, de la 3,7 milioane de euro la 8,3 milioane de euro, iar randamentul mediu a fost de 40% anul trecut.

Pe de altă parte, preşedintele Artmark, Manuela Plăpcianu, recunoaşte că tranzacţiile din afara licitaţiilor se ridică într-un an cel puţin la aceeaşi valoare cu vânzările publice, ceea ce înseamnă că totalul pieţei din 2010 s-a plasat peste 15 milioane de euro.

O altă problemă a colecţionarilor o reprezintă sistemul de taxare, persoanele fizsice fiind pasibile de plata TVA dacă depăşesc vânzări de 35.000 de euro, deşi vânzarea de opere din patrimoniul personal nu este supusă impozitării.

"Vânzarea de opere din patrimoniul personal nu este o activitate repetitivă. Vânzarea repetitivă este cea de tenişi şi de rulmenţi. Persoana respectivă nu vinde tablouri. Vânzarea de obiecte de artă reprezintă o deposedare de un obiect unic şi irepetabil", a spus Pavel Şuşară, preşedintele Asociaţiei Experţilor şi Evaluatorilor de Artă din România.

Boroianu susţine că România are cea mai înaltă rată de impozitare din Europa în ceea ce priveşte veniturile artiştilor şi ale comercianţilor de artă, domeniu care beneficiază în cele mai multe stat de un impozit de sub 10%.

Boroianu a mai anunţat că în primăvara anului viitor va fi organizat la Bucureşti primul târg internaţional de artă.