Concert interactiv cu Bobby McFerrin, sâmbătă seară, la Bucureşti

Sala Palatului din Bucureşti a adunat, sâmbătă seara, peste 3.000 de spectatori, Bobby McFerrin deschizând astfel seria de concerte a anului 2010 în România.

Show-ul a început la ora 19.15. Într-un decor simplu, negru şi auster, artistul a intrat în scenă şi, după ce a făcut o plecăciune adâncă în faţa publicului, s-a aşezat pe un scaun aflat în lumina reflectoarelor şi a dat drumul concertului cu o piesă lungă de zece minute. McFerrin a dovedit că este capabil ca doar prin vocea sa, plină de inflexiuni neaşteptate, şi ajutându-se doar de palme şi câteva bătăi cadenţate din picior să transmită emoţii din cel mai larg registru.

Nu a durat mult până când publicul i s-a alăturat - de la a doua piesă, spectatorii s-au angajat în jocul fără cuvinte, însă plin de armonii fermecătoare, al artistului.

Bobby McFerrin a trecut apoi la cântece cu versuri inteligibile, dar cu o linie melodică maleabilă şi spontantă, spre amuzamentul publicului.

Ulterior, în cadrul show-ului, a venit rândul muzicii clasice - Bach, urmat de "Bolero" - ul lui Ravel, cântat alături de cei din sală. După acest moment, McFerrin a chemat pe scenă câţiva spectatori, care au dansat pe muzica sa, aceştia fiind urmaţi de alte persoane din public, alături de care artistul a făcut duete.

Puţin după jumătatea concertului, McFerrin a chemat în scenă şi artişti autohtoni. Pe scena de la Bucureşti, lui Bobby McFerrin i s-au alăturat acordeonul lui Ionică Minune, ţambalul lui Cristinel Turturică şi un contrabas. Până când instrumentele acestora au fost aduse pe scenă, artistul a coborât în sală, unde a făcut poze cu cei din public. Iar atunci când şi-a alăturat vocea instrumentelor - ţambal, acordeon, contrabas - el a dat muzicii lăutăreşti o cu totul altă dimensiune. Cu atât mai inedit a fost cântecul ţigănesc pe care lăutarii i l-au dedicat şi pe care McFerrin l-a "îmbunătăţit" fredonând linia melodică a piesei "Don't Worry, Be Happy".

A urmat un alt moment în care spectatorii au jucat un rol foarte important - artistul i-a invitat de această dată pe cei din public să cânte alături de el, în duet.

În final, în loc de bis, McFerrin a răspuns întrebărilor celor din public. Cea mai arzătoare dintre acestea - "De ce nu cântă piesa sa emblematică?" - a primit un răspuns direct. "Ultima dată când am cântat piesa a fost în noiembrie '88. La momentul la care voi aţi auzit piesa prima dată, eu deja o cântasem de 500 de trilioane de ori", a explicat McFerrin.

Spontaneitatea şi improvizaţia de cea mai bună calitate au fost la ele acasă în spectacolul pe care Bobby McFerrin, supranumit "omul orchestră", aflat pentru a doua oară în România, l-a susţinut sâmbătă, la Sala Palatului din Capitală.

Câştigător a zece premii Grammy, McFerrin este unul dintre cei mai cunoscuţi improvizatori şi inovatori solişti din lume, un renumit dirijor de muzică clasică, creatorul celebrei melodii pe care toată lumea a fredonat-o măcar o dată în viaţă, "Don't Worry, Be Happy", dar şi un pasionat al educaţiei muzicale. Albumele sale s-au vândut în peste 20 de milioane de exemplare în toată lumea, iar colaborările sale cu artişti precum Yo-Yo Ma, Chick Corea, Filarmonica din Viena şi Herbie Hancock i-au adus titlul de ambasador universal al muzicii clasice şi al jazzului.

McFerrin nu este, însă, un simplu solist, ci un explorator al sunetelor care combină jazzul, folkul şi o multitudine de alte influenţe muzicale - corul, acappella şi muzica clasică -, cărora le adaugă propriile sale ingrediente. Ca dirijor, Bobby McFerrin şi-a dezvoltat un puternic simţ orchestral, iar cu talentul său poate reproduce perfect sunete, dar poate, în acelaşi timp, să fie inovator şi original. El poate reproduce trompeta din partitura de jazz a melodiei "Round Midnight" sau poate interpreta flautul din operele lui Faure şi Vivaldi. Sau, pur şi simplu, poate crea el însuşi o nouă lume a sunetului.

(Material realizat de Cristina Mazilu, cristina.mazilu@mediafax.ro)