Concertul de la Bucureşti al trupei Vaya con Dios - sold out

Solista Dani Klein va fi acompaniată de şase muzicieni pe scena Sălii Palatului: Salvatore La Rocca, William Lecomte, Thierry Van Durme, Hans van Oosterhout, Red Gjeci şi Tim De Jonghe.

Belgienii vor încerca la Bucureşti mărcile locale de bere. Din cabina solistei nu vor lipsi vinul alb şi roşu, fructele, dar şi platouri cu legume proaspete şi cu brânzeturi. După spectacol, toţi membrii trupei se vor delecta cu pizza, mai puţin Dani, pe care o aşteaptă o relaxantă şedinţă de masaj.

"What's a Woman", "Nah Neh Nah", "Don't Cry for Louie", "Puerto Rico", "Heading for a Fall", "Just a Friend of Mine", "Don't Break My Heart" sunt doar câteva dintre piesele pentru care trupa belgiană Vaya con Dios este celebră.

Povestea formaţiei a început în Belgia, în urmă cu mai bine de 20 de ani. Anii '80 reprezentau epoca la care vocea lui Dani Klein putea fi auzită în diverse spoturi radio sau în cluburi obscure, ca solistă a trupei Arbeid Adelt. Succesul s-a lăsat aşteptat până ce Klein, alături de chitaristul Willy Lambregt şi contrabasistul Dirk Schoufs, au hotărât să pună bazele unei noi formaţii. Împărtăşeau aceleaşi gusturi muzicale: jazzul, opera şi muzica gipsy, genuri nu foarte apreciate în acea vreme la Bruxelles. Noua trupă se numea Vaya Con Dios ("Du-te cu Dumnezeu"), o denumire spaniolă, preluată dintr-un documentar tv despre cartierul cubanez din Miami. Cei trei nu aveau planuri măreţe pentru viitor - îşi propuneau pur şi simplu să vadă cum sună atunci când amesteci rockul cu ritmurile latine, blues, flamenco şi şansonete.

Cu albumul "Night Owls" din 1990, Vaya con Dios a ajuns să vândă milioane de albume. Influenţele spaniole s-au resimţit din plin pe primele două albume ale trupei, ce cuprindeau piese devenite hituri în întreaga lume - "Puerto Rico", "Don't Cry For Louie", "Nah neh nah". Muzica lor era o adevărată gură de aer proaspăt în comparaţie cu mainstream-ul anilor '80: avea culoare, soul, pasiune şi fler.

Însă sub presiunea celebrităţii, trupa a început să se destrame. Willy Lambregt a părăsit trupa, Dirk Schoufs, partenerul lui Dani de scenă şi de viaţă, a plecat, de asemenea, din Vaya con Dios şi a murit la scurt timp după. Devastată, Dani îşi strânge forţele şi lansează solo tulburătorul "Time Flies", urmat de un alt album la fel de melancolic, "Roots & Wings". După care s-a aşternut o tăcere îndelungată, timp în care ea şi-a refăcut forţele.

Reîntoarcerea la muzică s-a produs în 1999, cu albumul "Purple Prose", şi apoi, şi mai hotărât, în 2004, cu "The Promise", care include hiturile "Je l'aime, Je l'aime" şi "Don't Deny". În 2006 a fost lansat cel mai important album al trupei, "The Ultimate Collection". Materialul recompune istoria celei mai cunoscute trupe belgiene, care şi-a menţinut popularitatea, de-a lungul anilor, în rândul a milioane de fani europeni.