Concertul Suede de la Arenele Romane - o întoarcere în anii ’90

Publicul a putut intra în Arenele Romane de la ora 18.00, când, pe scenă, DJ Leo punea melodii ale unor trupe "british-alternative" din anii '90: Pulp, Blur, Oasis, The Cure.

Cei mai mulţi dintre spectatorii care soseau aveau peste 30 de ani, unii fiind însoţiţi de copii şi părând încântaţi să-şi amintească de refrenele pieselor care se auzeau din boxe.

După două ore, timp în care locaţia s-a umplut pe jumătate, pe scenă au urcat The Mono Jacks, formaţie românească de rock alternativ condusă de fostul solist, de la finele anilor '90, al trupei AB4.

Publicul i-a primit cu aplauze, însă după două acorduri, solistul, Doru Trăscău, s-a oprit: "Am chitara dezacordată". După ce s-a acordat, The Mono Jacks au început să cânte piese de pe primul album, lansat anul trecut, "Now in Stereo". În ciuda problemelor de sunet evidente şi supărătoare, publicul i-a aplaudat după fiecare piesă - poate şi pentru că muzica şi problemele de sunet aminteau de concertele din anii '90.

Şi după fiecare piesă, Trăscău spunea un singur lucru: "Mulţumim mult". Deşi muzica lor este apăsătoare, aglomerată şi adesea complicată nejustificat, The Mono Jacks au reuşit, după aproape o oră, să încălzească atmosfera, mai ales cu ultima piesă, "Push the Pedal".

Au urmat vreo 45 de minute aproape interminabile de probe de sunet şi de lumini, care te făceau să crezi că urmează spectacolul perfect. Publicul a aplaudat în câteva rânduri pentru a-i aduce pe scenă pe Suede. Mulţi dintre spectatori stăteau la coadă la standurile pentru bere sau la un chioşc unde se vindeau cartofi prăjiţi pe băţ.

Într-un final, pe scenă au urcat cei cinci Suede, îmbrăcaţi în negru, şi au început să cânte. În ciuda probelor anterioare, sunetul rămăsese neclar, zgomotos, aglomerat şi distorsionat, iar luminile erau focusate adesea pe tehnicienii din spatele scenei sau pe boxe.

Suede au cântat, timp de 75 de minute, piese de pe cele cinci albume din anii '90. Spre deosebire de variantele de studio, melodiile cântate live au fost lipsite de subtilitate, accentul fiind pus pe chitarele distorsionate şi muncite cu sârg de cei doi chitarişti şi date tare de sunetist. Remarcabile au fost şi falsetele vocale ale unuia dintre cei doi chitarişti, care ţinea să-l acompanieze pe solistul Brett Anderson.

Brett Anderson a fost poate singurul aspect bun al întregii seri. Neschimbat ca înfăţişare, într-o formă fizică excepţională, cu o voce expresivă, în registrul lui David Bowie, solistul trupei Suede a fost el însuşi un spectacol, mişcându-se fără oprire şi făcând publicul să aplaude de multe ori la scenă deschisă şi să cânte refrenele pieselor.

Publicul părea încântat de prestaţia lui Anderson, răspunzând pe măsură de fiecare dată când artistul îi îndemna pe spectatori să cânte: "Louder, louder!".

Suede nu au vorbit cu publicul, preferând să treacă de la o piesă la alta fără nicio pauză. Spre final, Brett Andreson şi-a dus mâna la inimă şi a salutat publicul cu un gest larg. Au urmat hiturile trupei, "The Beautiful Ones" şi "Saturday Night", la care publicul a cântat cu poftă şi a aplaudat îndelung, spectacolul terminându-se într-o ploaie torenţială, începută pe ultima piesă.

Concertul de la Bucureşti face parte din turneul de reunire al trupei. Suede au revenit pe scenă în 2010, după o pauză de şapte ani.

Trupa Suede şi-a întrerupt activitatea în 2003, după 14 ani de carieră, cinci albume de studio, trei compilaţii, trei DVD-uri şi 21 de single-uri. Membrii trupei s-au concentrat, până în 2010, pe proiecte solo.

Solistul şi liderul Brett Anderson a format trupa The Tears, împreună cu Bernard Butler, lansând un album în 2005. Ulterior, Anderson a lansat trei albume solo. În 2007, Anderson a cântat la Bucureşti în deschiderea concertului formaţiei Muse, ocazie cu care a interpretat atât piese lansate ca artist solo, cât şi hituri Suede precum "The Beautiful Ones" sau "Everything Will Flow".

În 2011, Suede îşi va relansa întreaga discografie în variantă remasterizată.