Craniul de cristal al lui Indiana Jones: O legendă fascinantă, o poveste îndoielnică

Trei dintre craniile de cristal, apărute pe piaţa de antichităţi la sfârşitul secolului al XIX-lea, într-o perioadă marcată de exotism, aparţin unor colecţii publice - British Museum din Londra, Muzeul de pe Quai Branly din Paris şi Smithsonian Institution din Washington.

Celelalte nouă, fiecare cu propriul său nume - craniul destinului, Sha-Na-Ra, sinergie - se află în posesia unor persoane particulare.

Muzeul de pe Quai Branly va expune, în perioada 20 mai - 7 septembrie, craniul său, numit "din Paris" şi presupus a fi de origine aztecă - cu o greutate de 2,5 kilograme şi o înălţime de 11 centimetri -, cu ocazia lansării, pe 21 mai, a filmului "Indiana Jones şi Regatul Craniului de Cristal". În acest lungmetraj de acţiune, arheologul inventat de regizorul Steven Spielberg şi interpretat de Harrison Ford pleacă în căutarea craniului de cristal.

Cu această ocazie, muzeul parizian, aşa cum au făcut şi omologii britanic şi american, a cerut Centrului de cercetări şi restaurări al muzeelor din Franţa (C2RMF), cu sediul la muzeul Luvru, să dateze piesa.

Aşa cum bănuiau de multă vreme unii specialişti, craniul nu are o origine precolumbiană. "Piesa prezintă urme de abraziune şi şlefuire efectuate cu unelte moderne", spun cercetătorii care au datat-o. După ce a fost analizată cu ajutorul unui accelerator de particule, s-a stabilit că piesa aparţine secolului al XIX-lea, cel mai probabil din a doua sa jumătate. Imperiul aztec s-a destrămat în secolul al XVI-lea.

Cercetătorii se îndoiau de multă vreme de originea acestor cranii, "subiecte ale unor speculaţii importante" de la apariţia lor, indică reprezentanţii muzeului francez.

Presupus a-l reprezenta pe zeul Mictlantecuhtli care domneşte peste Mictlan, lumea morţilor, craniul parizian nu "respecă convenţiile" utilizate de azteci pentru reprezentarea zeului morţii, spun reprezentanţii muzeului. Şi niciun craniu de cristal nu a fost vreodată descoperit în timpul săpăturilor arheologice.

Mai mult, piesele au trecut, în secolul al XIX-lea, prin mâinile unui negustor de artă foarte controversat, Eugène Boban, suspectat de escrocherie. Însă misterul şi legendele care înconjoară piesele, foarte frumoase de altfel, fascinează de multă vreme parapsihologii.

O idee vehiculată de organizaţia Crystal Skulls Society International, fondată în 1945, este aceea că, după ce toate craniile, care au fost dăruite populaţiei din Atlantida de extratereştri, vor fi adunate la un loc, imperiul aztecilor se va reconstitui.