Utilizând eşantioane de sunet ale plânsetelor unor pui de om, bonobo şi cimpanzeu, cercetătorii de la universităţile franceze Lyon şi Saint-Etienne au difuzat plânsetele în jurul bazinelor în care se aflau crocodili de Nil la o grădină zoologică din Agadir, Maroc.
Potrivit noului studiu, publicat în revista Royal Society, reptilele au fost mai mult atrase de aceste strigăte atunci când erau în dificultate, în ciuda diferenţei mari dintre specii.
Ideea iniţială a cercetătorilor a fost de a analiza universalitatea caracteristicilor suferinţei în plânsul animalelor, dar în timpul studiului şi-au dat seama că parametrii acustici pe baza cărora este evaluat pericolul sunt mai relevanţi în cazul crocodililor decât la oameni.
„Experimentul a arătat că crocodilii identifică perfect suferinţa din strigătele unor pui de maimuţă sau de om, dar şi că răspunsul reptilelor este amplificat de intensitatea plânsetelor”, a explicat Nicolas Grimault, unul dintre autorii principali ai studiului şi director de cercetare la Centrul de Cercetare în Neuroştiinţe din Lyon.
„Crocodilii răspund la criterii de rugozitate, la caracterul haotic al plânsului, ceea ce este mai relevant decât criteriul folosit de oameni, care este înălţimea sunetului”, a continuat el.
Conform cercetătorului, această acuitate poate fi explicată prin faptul că crocodilii sunt animale cu sânge rece, foarte măsuraţi în mişcări şi oportunişti, căutând prada într-o situaţie de slăbiciune, potrivit
CGTN.
„Cu cât un animal este mai mult în dificultate, cu atât mai mult este o pradă uşoară”, explică Grimault.
parametrii acustici pe baza cărora este evaluat pericolul sunt mai relevanţi în cazul crocodililor