Cum arăta o femeie care trăia în Epoca de Piatră, în zona Mării Baltice. Indiciile oferite de „o gumă de mestecat neolitică”

Este pentru prima oară când cercetătorii au reuşit să extragă un genom uman complet din altceva în afară de oase omeneşti, au comunicat cercetătorii.

Dr. Hannes Schroeder de la Universitatea din Copenhaga a mai spus că „guma de mestecat”, respectiv o bucată de scoarţă de mesteacăn, reprezintă o sursă valoroasă de ADN neolitic, în special pentru perioadele din care nu ne-au rămas rămăşiţe omeneşti. „E uimitor că s-a descoperit un genom uman complet, extras din altceva decât oase”, a adăugat ea.

Codul genetic al femeii a fost descifrat până ce a devenit posibilă reconstituire amodului în care arăta aceasta, a relatat BBC. Din punct de vedere genetic, este extrem de probabil  să fie înrudită cu populaţia de vânători-culegători din Europa continentală, având piele întunecată, păr închis la culoare şi ochi albaştri. Este posibil ca femeia să facă parte din grupul de origine vest-europeană care s-a stabilit în nordul continentului după ce s-au retras gheţarii, cu aproximativ 6.000 de ani în urmă.

Alte trăsături genetice decodificate oferă indicii cu privire la modul de viaţă din Syltholm, situat pe insula daneză Lolland din Marea Baltică. Pe baza ADN-ului s-a stabilit că din alimentaţia populaţiei respective făcau parte alimente precum alunele şi raţele Mallard.

„Este cel mai mare sit archeologic danez din Epoca de Piatră, iar descoperirile sugerează că locuitorii din vechime ai zonei exploatau deja resursele naturale în perioada neolitică, atunci când agricultura şi domesticirea animalelor au apărut în sudul Scandinaviei”, a declarat Theis Jensen de la Universitatea din Copenhaga.

Cercetătorii au extras şi urme genetice din microbii păstraţi în bucata de scoarţă de mesteacăn, găsind agenţi patogeni responsabili pentru boli precum pneumonia, dar şi alţi viruşi prezenţi în mod obişnuit în cavitatea bucală a oamenilor.

ADN-ul a fost păstrat într-o bucată de scoarţă de mesteacăn de culoare neagră care, prin încălzire, era folosită pentru lipirea uneltelor din piatră. Ipotezele cercetătorilor în ceea ce priveşte prezenţa urmelor de dinţi sugerează că substanţa era mestecată, pentru a deveni mai maleabilă sau chiar pentru a vindeca durerile de dinţi.

Rezultatele cercetării au fost publicate în „Nature Communications”.