Explicaţia este necunoscută de majoritatea oamenilor. Una dintre nări este întotdeauna mai îngustă decât cealaltă, pentru a permite intrarea unui flux mult mai mic de aer în nas. Ţesuturile erectile din nas se umflă încet într-o nară, micşorându-se în cealaltă, aşa se schimbă respiraţia prin nări o dată la aproximativ patru ore.
Oamenii miros folosind celule senzoriale plasate adânc în partea de sus a nasului, iar pentru unele substanţe aceşti „senzori” au nevoie de mai mult timp pentru a le detecta.
Mai precis, nara mai îngustă, cu un flux de aer mai redus, le permite acestor celule din nas să detecteze mai multe substanţe, iar nouă să simţim un număr mai mare de mirosuri.