De ce ar trebui să comanzi vinuri de care nu ai auzit niciodată, atunci când te duci la restaurant. Motivul, SURPRINZĂTOR

Crémant d'Alsace. Tintilla. Côte-Rôtie - nume ciudate, greu de pronunţat spre deosebire de Cabernet Sauvignon sau Pinot Noir.

Aparent, atunci când oamenii merg la un restaurant şi comandă doar vinurile cu care sunt familiarizaţi şi a căror denumire o pot pronunţa - deci, cel mai des consumate - devin vulnerabili, iar somelierii pot profita de aceste insecurităţi, potrivit Biancăi Bosker, autoare a best seller-ului ”Cork Dork”.

Bosker a renunţat la un job ca jurnalist în urmă cu câţiva ani pentru a se alătura unei clase elitiste de experţi în vinuri, cunoscuţi drept somelieri. Aceasta îşi scrie cercetarea care deseori se dovedeşte a fi epică şi tulburătoare, plină de chichiţe despre cum funcţionează misterioasa lume a vinurilor.

Potrivit lui Bosker, care a lucrat ca somelier la restaurantul L'Apicio din New York, cei care comandă doar vinuri extrem de cunoscute vor plăti o taxă adiţională de ”dă-mi”.

"Directorii de băuturi desăvârşite percep o taxă de ”dă-mi” la paharele de vin făcut din boabe de struguri cunoscute, precum Chardonnay sau Malbec”, notează autoarea. ”Ei ar putea cere în plus pentru că majoritatea consumatorilor văd vinul familiar, şi parcă se setează pe autopilot, gândindu-se: dă-mi vinul ăla, nu îmi pasă cât costă”.

”Cabernet era cuvântul magic pentru somelieri - însemna bani făcuţi uşor”, continuă autoarea, care face referire la regula de aur a somelierilor: ”Nu poţi face o marjă asupra lucrurilor pe care oamenii nu le cunosc”.

Autoarea oferă şi sfaturi pentru consumatorii care vor să evite o astfel de taxă.

"Când ies să mănânc la restaurant, încerc să stau departe de mulţimea clasică. Dacă vreau să beau un vin grozav la un preţ bun, mă uit în meniu şi analizez denumirile nefamiliare şi intimidante - să zicem un Mondeuse Noire din Savoie, Franţa”.