De ce nu se mai reproduc urşii panda. Efectul „Goldilocks”, în calea înmulţirii preţioasei specii

Când urşii panda uriaşi fac sex, atunci este o veste: acest animal aflat în pericol de dispariţie este notoriu pentru dificultatea găsirii unui partener cu care să împărtăşească instinctele de reproducere.

Şi chiar şi atunci când se întâmplă, o adevărată raritate, nu are întotdeauna succesul sperat de mulţi dintre admiratorii lor. Dar acum există un alt element care pare să joace împotriva dorinţei lor de a se răsfăţa cu plăcerile de cuplu: efectul „Goldilocks”.

Potrivit celor rezultate dintr-un studiu publicat în revista Conservation Biology, un habitat perfect nu este întotdeauna ideal pentru reproducerea urşilor panda uriaşi.
China, care identifică acest animal ca un simbol al prieteniei şi al bunelor relaţii, a depus eforturi mari pentru a-i păstra habitatul, în special bogat în bambus, care este mâncarea preferată a animalului alb-negru.

Dar, conform rezultatelor cercetării, aceasta nu ar fi întotdeauna o soluţie ideală. Cercetătorii speculează că abundenţa resurselor îi determină pe panda să aibă mai puţine nevoi de extindere şi reproducere.

Cu alte cuvinte, studiul sugerează că, deşi este necesară o zonă mare de habitat pentru a susţine existenţa urşilor panda, subliniind importanţa conservării, un mediu cu lipsuri poate aduce beneficii mai mari.

Dorinţa urţilor panda de a se reproduce, ar fi condiţionată de aşa-numitul efect „Goldilocks”, un principiu care îşi ia numele din basmul pentru copii „Goldilocks and the Three Bears”, în care intră o fată pe nume Goldilocks în casa celor trei urşi în timp ce ieşeau la plimbare şi gustă trei boluri diferite de supă. Descoperă că îl preferă pe cel care nu este nici prea fierbinte, nici prea rece, deci cu temperatura potrivită. De aici şi conceptul de „cantitate corectă” care se aplică unei game largi de discipline, inclusiv psihologia dezvoltării, biologia, astronomia, economia şi ingineria.

„Această constatare oferă o mare speranţă pentru zonele deja afectate ale habitatului panda şi sugerează că astfel de zone nu ar trebui să fie aruncate în planurile de management ca fiind inadecvate”, scriu cercetătorii. În plus, prin obiectivul unui peisaj mai „neregulat” ca obiectiv, planurile de conectare a subpopulaţiilor izolate de panda ar putea fi mai realiste şi fezabile decât se credea anterior.