Depozitele de bioxid de siliciu de pe Marte ar putea conţine urme de viaţă

Asemenea depozite se găsesc şi pe Pământ în jurul coşurilor hidrotermale, precum cele din parcul naţional american Yellowstone, în Wyoming, celebru pentru fenomenele geotermice. Aici se găsesc două treimi din gheizerele planetei şi numeroase surse de apă caldă.

Acestea sunt concluziile cercetătorilor care au analizat datele colectate prin spectrometrul de emisie termală (Miniature Thermal Emission Spectrometer) al robotului Spirit, al cărui geamăn, Opportunity, analizează Marte la antipod.

Descoperirea depozitelor de bioxid de siliciu în craterul Gusev, din regiunea ecuatorială a planetei roşii, a fost anunţată scurt de NASA în 2007.

"Pe Terra, depozitele hidrotermale merg mână în mână cu formele de viaţă, iar bioxidul de siliciu care se găseşte în apropierea acestora conţin adesea fosile ale unor resturi de microbi", a spus Jack Farmer, profesor de astrobiologie la Universitatea de stat din Arizona, unul dintre autorii studiului.

"Nu ştim dacă este şi cazul bioxidului de siliciu descoperit de Spirit, pentru că robotul, ca şi geamănul său, nu este dotat cu instrumente de detectare a formelor de viaţă microscopică", a mai spus acesta. "Putem spune doar că mediul a avut în trecut apă lichidă şi surse de energie necesare vieţii", a explicat Jack Farmer.

Majoritatea cercetătorilor sunt de părere că Marte, care s-a format în acelaşi mod ca şi Pământul în urmă cu 4,6 miliarde de ani, a fost o planetă foarte umedă într-o anumită perioadă din trecutul său.

Până recent, cercetătorii căutau indicii de viaţă în zone restrânse care conţin urme de argilă sau săruri de sulfat: argila indică faptul că locul respectiv a fost umed şi s-ar fi putut forma prin evaporarea apei.

În martie, cercetătorii au anunţat descoperirea primelor indicii ale unor depozite de săruri minerale în numeroase locuri de pe Marte. Spre deosebire de zonele cu argilă sau săruri de sulfat, depozitele de sare indică prezenţa unor mari cantităţi de apă care ar fi putut exista perioade lungi înainte de a se evapora, timp suficient pentru a permite dezvoltarea unor organisme. Cercetătorii cred că ar putea descoperi urme de materii organice în bazinele sedimentare.