Dilatarea timpului pe durata unui eveniment traumatizant este o iluzie

"Oamenii povestesc adesea că timpul pare că încetineşte pe durata unui accident", a spus David Eagleman, profesor adjunct de neuroştiinţe şi psihologie la Facultatea de medicină Baylor College din Huston.

"Am dorit să ştim dacă experienţa timpului încetinit se produce cu adevărat în interior sau dacă este vorba de o chestiune retrospectivă", a spus acesta. "Răspunsul era crucial pentru a înţelege cum este reprezentat timpul în creier", a adăugat profesorul.

Cercetătorii au rugat câţiva voluntari să sară de la o înălţime de 45 de metri, având dedesubt o plasă de siguranţă, aceştia atingând în timpul căderii o viteză de 112 km/h.

Experimentul a fost realizat în două etape. Iniţial, cercetătorii au cerut voluntarilor să măsoare cu un cronometru durata căderii colegilor lor. Subiecţii au fost, de asemenea, rugaţi să specifice durata căderii lor.

Toţi participanţii au răspuns că durata căderii lor a fost mai lungă cu, în medie, 36%, faţă de timpul real.

Apoi, voluntarii au primit câte un ceas special, cu cifre care se derulau normal şi cifre care se derulau la o viteză mai mare. Ideea a fost că, dacă percepţia timpului ar fi fost cu adevărat încetinită în timpul căderii, subiecţii ar fi putut citi şi cifrele care se derulau la viteză mai mare, dar nu a fost cazul.

"Am descoperit că nu suntem ca Neo, eroul filmului «Matrix», care evita gloanţele percepând cu încetinire timpul. Paradoxul este că participanţii au impresia că au petrecut în cădere mai mult timp decât în realitate", a spus David Eagleman.

Cercetătorul crede că, în timpul evenimentelor traumatizante, o parte din creier numită amigdală devine mai activă, mobilizând mai multă memorie. Evenimentele traumatizante sunt asociate cu amintiri mai bogate şi mai dense şi pentru că un eveniment solicită mai multă memorie atunci oamenii au impresia că a durat mai mult ca în realitate, a explicat acesta.