Dosarul privind extrădarea scriitorului Céline, publicat după 60 de ani

Păstrat în arhivele ministerului francez de Externe, dosarul de extrădare, în mod normal "sigilat" până în 2051, a putut fi consultat prin derogare de editorul David Alliot, care îl va publica pe 9 octombrie sub titlul "L'affaire Louis-Ferdinand Céline" (editura Horay).

Céline, care a semnat, înainte de cel de-al doilea război mondial, pamflete violente împotriva evreilor, a fugit în Germania în iunie 1944. În decembrie 1945, el a fost descoperit la Copenhaga de o daneză, descrisă de Céline ca având în jur de 40 ani şi de care scriitorul a fost atras instantaneu.

Guvernul francez a cerut imediat extrădarea sa, sub acuzaţia de "înaltă trădare", iar ambasadorul Franţei, Guy de Charbonnière, a fost însărcinat cu multiplicarea demersurilor în acest sens.

Danezii s-au declarat, în principiu, de acord cu extrădarea. Autorul volumului "Călătorie la capătul nopţii/ Voyage au bout de la nuit" a făcut, în perioada ocupaţiei naziste, afirmaţii care au încins spiritele în favoarea colaborării Parisului cu Germania. El a fost arestat pe 17 decembrie. "Însă toţi protagoniştii ştiau, în acel moment, că extrădarea imediată a lui Céline ar echivala cu o condamnare la moarte", scrie Alliot.

Din acel moment, începe o adevărată bătălie juridică şi diplomatică. Zecile de telegrame, scrisori diplomatice, corespondenţa privată, toate acestea sunt publicate. "O parte din documente era cunoscută, dar nu aveam o viziune de ansamblu", a explicat David Alliot pentru AFP.

Autorităţile daneze au cerut "o explicare detaliată a capetelor de acuzare formulate împotriva inculpatului" şi au invitat un reprezentant al poliţiei franceze să vină să-l interogheze pe Céline în Danemarca. Lucru pe care niciun anchetator francez nu-l va face vreodată.

"Charbonnière comite o gravă eroare mizând pe delictul de opinie, justiţia scandinavă este foarte riguroasă cu privire la acest subiect: nu se condamnă delictul de opinie", a subliniat David Alliot.

Ambasadorul se loveşte de "rigurozitatea jurisdicţională a danezilor", care refuză până la capăt să-l extrădeze pe scriitor şi se plânge că nu a "primit decât un sprijin derizoriu din partea autorităţilor franceze din domeniul justiţiei".

Céline va fi, într-un final, condamnat în lipsă, în februarie 1950, la Paris. Însă, la cinci ani după sfârşitul războiului, pasiunile se domolesc. "Acuzaţia de atingere adusă securităţii externe a statului nu a fost reţinută, ceea ce justifică, prin reflexie, procedura daneză", a scris Alliot.

Céline scapă cu doar un an de închisoare (îndeplinit prin reţinerea preventivă din Danemarca), o amendă de 50.000 de franci şi o măsură de dezonorare naţională.

Un an mai târziu, avocatul scriitorului va obţine chiar amnistierea clientului său, cu titlu de "mare invalid de război" (Céline a fost rănit grav în 1914), prezentând dosarul său sub identitatea reală a scriitorului, Louis-Ferdinand Destouches. Niciun magistrat nu va face, însă, legătură între această persoană şi Céline.