STUDIU Nostalgia poate reduce percepţia durerii. Analgezicele pot fi înlocuite cu poze sau alte obiecte care amintesc de copilărie

Cercetătorii de la Academia Chineză de Ştiinţe şi de la Universitatea Normală din Liaoning au cerut participanţilor la studiu să evalueze nivelul de durere provocat de stimularea termică în timp ce priveau imagini care îi făceau nostalgici, reprezentând desene animate vechi, jocuri din copilărie sau dulciuri retro, în comparaţie cu imagini mai moderne. În timpul sarcinilor, un aparat RMN a scanat, de asemenea, cei 34 de participanţi.

„Gestionându-şi disconfortul, mai degrabă decât eliminând sau reducând stimulii (neplăcuţi), oamenii pot folosi nostalgia pentru a-şi reîncadra experienţele dureroase„, a declarat Joe Yazhuo Kong, unul dintre autorii studiului.

„Nostalgia este o emoţie predominant pozitivă pe care oamenii o percep cu uşurinţă în viaţa lor„, a spus Kong, lider al grupului de cercetare de la Laboratorul pentru Neuroimagistica Integrativă a Durerii din cadrul Academiei Chineze de Ştiinţe. „De exemplu, oamenii se pot simţi fericiţi şi liniştiţi atunci când îşi răsfoiesc fotografiile de grup cu familia sau prietenii”.

O floare rară, care rezistă aproximativ o săptămână, a apărut în Lunca Timișului

Studiu. O pastilă obișnuită pentru somn ar putea preveni Alzheimerul

Studii anterioare au demonstrat, de asemenea, beneficiile psihologice şi emoţionale ale nostalgiei. Un studiu publicat în revista Frontiers in Psychology a arătat că nostalgia, declanşată de o sarcină de scriere, a redus percepţia intensităţii durerii în rândul persoanelor care suferă de dureri cronice. Alte cercetări au constatat că oamenii au avut o toleranţă crescută la durere în urma gândurilor nostalgice, potrivit lui Cathy Cox, profesor asociat de psihologie la Texas Christian University.

„Este grozav să găsim din ce în ce mai multe cercetări care să facă legătura între aceste construcţii psihologice şi emoţionale pe care le studiem şi aceste răspunsuri biologice şi comportamentale”, a declarat Cox, psiholog care se concentrează asupra nostalgiei. 

Talamusul, adesea descris ca fiind staţia de releu a creierului, este responsabil pentru transmiterea informaţiilor senzoriale şi a semnalelor motorii către cortexul cerebral. Noul studiu a arătat că talamusul integrează acele „informaţii de nostalgie” şi declanşează un răspuns la durere care este mai controlat. Vizionarea fotografiilor nostalgice a scăzut, de asemenea, activitatea în două zone ale creierului legate de durere.

Şi nu doar fotografiile vechi pot duce la răspunsuri pozitive datorate nostalgiei, muzica, filmele sau anumite poveşti pot, de asemenea, să le declanşeze. La fel pot face şi mirosurile, cum ar fi parfumul, sau gustul anumitor alimente, cum ar fi bomboanele din copilărie sau prăjiturile care îi amintesc cuiva de casă.

Toţi aceşti declanşatori de nostalgie s-ar putea dovedi a fi utili în viitor pentru a oferi oamenilor instrumente de gestionare a durerii ieftine şi uşor accesibile.

Cox şi Julie Swets, doctorandă la Texas Christian University, lucrează, de asemenea, la o cercetare despre modul în care nostalgia poate fi folosită ca resursă pentru a gestiona conflictele în relaţiile romantice şi pentru a creşte satisfacţia dintre parteneri. Însă Swets a avertizat că folosirea nostalgiei pentru ameliorarea durerii ar putea să nu fie o soluţie generală pentru toată lumea.

Studiile anterioare evidenţiază faptul că nostalgia este o experienţă emoţională personală care variază în ceea ce priveşte frecvenţa şi intensitatea. „Ceea ce înseamnă nostalgie este acest sentiment de conectare cu alţi oameni„, a spus Swets, menţionând că indiciile din multe studii sunt concepute pentru a-i face pe oameni să se gândească la vremuri bune cu familia şi prietenii. „Aşadar, persoanele care sunt puţin mai evazive în ceea ce priveşte intimitatea cu alte persoane sau care sunt mai predispuse să prefere distanţa în locul relaţiilor apropiate… acele persoane nu culeg aceleaşi beneficii ale nostalgiei”.

Ca şi în cazul altor intervenţii de psihologie pozitivă, cum ar fi practicarea atenţiei sau a recunoştinţei, impactul poate depinde de persoană.