Europarlamentarul Traian Ungureanu, declaraţia care dinamitează scena politică: ”PSD trebuie desfiinţat!”

Europarlamentarul PNL Traian Ungureanu scrie într-un editorial din Adevărul că PSD trebuie desfiinţat acuzând „inepţia politică a tripletei Dragnea, Nicolicea, Nicolae.”

Opiniile lui Ungureanu pot fi citite mai jos:

Suprimarea, fie şi ilegală, a acestui partid bine înfipt în lume ar trebui să fie o corecţie banală şi larg consimţită. În fond, PSD, un partid maniacal antijustiţie, s-a pus, singur, în afara legii. Dar aparenţele înşală. Nu sîntem în faţa unei urgenţe, ci a unei datorii vechi. PSD trebuia desfiinţat demult.

Probabil din 1945 sau, poate, chiar, din 1848. La scară istorică, aceste date au o relevanţă politică imediată. Dat fiind că România a ratat toate revoluţiile economice şi politice pe care le aniversează cu fast, PSD e o prezenţă veche. La noi, în absenţa unei burghezii biruitoare şi dogmatic pozitive, legea a fost mereu slabă şi părtinitoare. Ce e, azi, piraterie pesedistă, a fost, ieri, albia istorică şi mentală a tocmelii mărunte sau a privilegiului ştăbesc. PSD e nou - pesedismul e vechi. De aici, ridicolul aplicat şi inepţia politică a tripletei Dragnea, Nicolicea, Nicolae. Presaţi de o tradiţie penală care le stă de veghe în gene, liderii de moment ai celei mai zvelte vocaţii penale a ţării au ratat, din pură pripeală, startul. Ordonanţa 13 a bruscat inutil, acolo unde era locul unui angajament de uzură. Dragnea şi ceilalţi s-au corectat abia din a doua încercare. După căderea Ordonanţei, PSD şi navigatorii aliaţi au plasat în Parlament o bombă cu fragmentaţie: zeci de amendamente au pătruns în corpul de lege, desenînd cu linie întreruptă, conturul fostei Ordonanţe 13. Cu alte cuvinte, Dragnea şi ai lui au trecut de la haiducie la birocraţie. Succesul nu e departe. Metoda a fost folosită peste tot, în cele mai scabroase scopuri, şi a reuşit, tocmai pentru că oboseşte publicul, adoarme observatorii şi lasă o duhoare ce poate fi uşor confundată cu mirosul legalităţii. PSD a trecut la hipnoză scriptică, dovedind că poate fi, cînd nu se mai poate altfel, un bun partid euro-birocratic, adică un aparat de comasat hîrtii şi răstălmăcit legea prin prevederi legale. E tehnica prin care o birocraţie poate bate şi amuţi bunul simţ, publicul şi legea, la pachet. Grupul condus de Dragnea a urmat regula care spune că făptaşul se întoarce la locul crimei şi a combinat-o cu observaţia după care trăznetul nu loveşte de două ori în acelaşi loc. Aşa a sărit potlogăria, din Guvern în Parlament. Consecinţa ar putea fi, abia acum, o catastrofă de sistem. Dacă Ordonanţa 13 scutea de puşcărie un grup select, reuşita noii abordări se va solda cu o aliniere care se cheamă criminalizare de sistem. Varianta încercată la început era un jaf fixat pe un seif anume. Varianta nouă e un soft care face băncile să transfere aceiaşi saci de bani, în zi de lucru şi cu deplina respectare a regulamentului. Singura treaptă superioară acestei operaţii ar fi legiferarea imunităţii cu carnet de partid prin modificarea Constituţiei. Se poate şi asta, dar numai după ce PSD va adăuga încă 5 sau 10 procente la scorul de la ultimele alegeri. Se poate şi asta, dar numai după ce încă 5 sau 10 procente de onor alegători civici vor sta acasă, în ziua votului. Se poate şi asta, dar numai după ce un mănunchi nou de analize savante va conchide că PSD e un partid rău dar degrabă roşitor în obraji, în faţa indignării publice.

Aici e eroarea cea mare a celor ce nu înţeleg că gangsterismul juridic al PSD stă pe o realitate neclintită: baza socială a ţării e mai numeroasă decît vocile critice şi repetă existenţial o lungă tradiţie de evaziune juridică. Asta nu rezolvă problema, dar o explică mai bine decît analizele care cred că, azi, oamenii fură pentru că sînt în PSD. Oamenii fură pentru că PSD e mult mai vechi decît se crede şi a început să fure mult înaintea lor. De altfel, obsesia anti-legală a PSD nu e un lucru simplu. Eliberarea sau apărarea celor ce îşi depun candidatura la detenţie nu e un conflict cu actualul Cod Penal. E un conflict cu orice Cod Penal. Pînă la urmă, înfăţişarea legii nu contează. Putem avea, de pildă, o foarte delicată legislaţie de inspiraţie Taliban şi datele problemei rămîn aceleaşi. În mod evident, cine nu vrea să îşi piardă unul sau mai multe membre în piaţa publică, nu va fura. E simplu. Grupul PSD nu are decît să se abţină de la furt şi legea, oricît de nedreaptă, nu îi va atinge. Dar nu. Din motivele istorico-sociale zugrăvite, în zeghe, mai sus, PSD nu se poate controla psihic şi moral. PSD, alte partide şi administraţii, funcţionari şi deconcentraţi, au furat, fură şi vor fura pentru că nu cunosc o altă relaţie de producţie şi ascensiune socială. Mai vorbim, poate, la următoarea revoluţie, dar numai dacă are cineva grijă să o reuşească. Şi dacă diriguitorii occidentali nu vor mai încerca răsturnări de drept, înaintea răsturnărilor politice. La fel de util ar fi ca administratorii locali ai justiţiei şi statului de drept să nu se mai înhăiteze prin camere antifonate, în prag de alegeri, cu cei pe care îi condamnă mai tîrziu. S-ar zice că PSD e damnat. Că fură pentru că aşa i-a fost dat de orientalism, balcanism şi marxism. Asta, fiziologic. Politic, nu există scuze şi circumstanţe pentru aşa ceva. Ca orice alt partid, cu excepţia Antenei 3, PSD a arborat un program democratic şi european. E exact locul în care PSD trebuie bombardat la răspundere. Căci noul asalt al grupului Dragnea asupra justiţiei e cît se poate de păgubos pentru chiar  electoratul şi membrii de rînd PSD.

Nimeni nu aştepta cu mai multă bucurie ca PSD să îşi dea cu barosul în petec decît Comisia Europeană şi statele colege de UE. Aflate acum în posesia pretextului livrat de PSD, ele ne vor priponi de MCV atît cît să nu intrăm în Schengen. Iar cine nu e în Schengen suferă economic şi moral. Toată lumea, inclusiv votanţii PSD, vor avea de plătit oalele sparte la contactul cu MCV. Surpriză! Aria României discreditate la Bruxelles nu e opera suspecţilor individuali, de la Macovei la Liiceanu. Cea mai soioasă şi harnică muncă de defăimare a României e rodul spectacolelor susţinute de Corul Reunit al Armatei de Eliberat, Graţiat şi Scutit de pe lîngă conducerea PSD, cu sediul în Kiseleff şi creierul la Dragnea. Interesantă împrejurare: PSD e într-o poziţie naţională tare, exact în momentul în care trece printr-o fază de mare slăbiciune internă. Un partid împins la decizii radicale de un lider în carantină poate fi o mişcare de gherilă de tip columbian, dar nu o organizaţie frecventabilă şi raţională. Nu poţi fi lucid şi, în acelaşi timp, clandestin. Deraierea e garantată. Liviu Dragnea a început, de altfel, să alunece în ridicol. Martirul a anunţat că va căuta dreptate la CEDO şi la Curtea Europeană de Justiţie. Excelent! Lenin cere arbitrajul Papei, într-o chestiune de teologie.