Eva Braun, partenera lui Adolf Hitler, nu era "o blondă proastă"

Heike Goertemaker a declarat, vineri, că Eva Braun, care avea 17 ani când l-a întâlnit pe Adolf Hitler în 1929, la Munchen, şi care s-a căsătorit cu liderul nazist cu două zile înainte ca ei să se sinucidă împreună într-un buncăr, era departe de a fi femeia amabilă şi ştearsă, aşa cum a fost prezentată în mai multe documentare şi cărţi.

Cartea lui Goertemaker, "Eva Braun: Life with Hitler", a trezit interesul pentru viaţa partenerei lui Hitler care, la 33 de ani, s-a sinucis alătur de Hitler, într-un buncăr, în aprilie 1945.

Televiziunile germane deja au realizat reportaje referitoare la această nouă dimensiune a Evei Braun, iar producătorii de film sunt în discuţii pentru realizarea unei pelicule bazate pe cartea lui Heike Goertemaker.

"Oamenii au văzut-o mereu pe Eva Braun ca fiind femeia plăcută care s-a îndrăgostit de un monstru, dar ea a avut o mare influenţă în cercul apropiaţilor lui Hitler", a declarat Heike Goertemaker, adăugând: "Nu pot să spun cu exactitate că a influenţat deciziile politice, dar nu a fost, în niciun caz, o floare care nu se implica în nimic".

Potrivit volumului, Braun a lucrat pentru fotograful oficial al lui Hitler, Heinrich Hoffmann. Prin acesta, ea l-a întâlnit pe liderul nazist care, la acel moment, avea 40 de ani.

Hoffmann a folosit-o pe Braun pentru a realiza fotografii în mediul privat al dictatorului.

Potrivit lui Heike Goertemaker, Eva Braun îi vindea fotografiile personale lui Hoffmann, având astfel un fel de mică afacere.

Totuşi, cartea nu dă dovezi în privinţa unei relaţii sexuale între Braun şi Hitler, un lucru asupra căruia au existat întotdeauna întrebări.

Potrivit volumului, Eva Braun a dorit să rămână în posteritate, deoarece, înainte de sinucidere i-a scris surorii sale să păstreze toate scrisorile ei şi să le facă, ulterior, publice. Din cauza politicii media germane din acea perioadă, foarte puţini oameni ştiau de existenţa Evei Braun, ea devenind un personaj-cheie de-abia după moartea sa.

Goertemaker a spus că lucrarea sa se înscrie într-o linie nouă de gândire a istoricilor, potrivit căreia femeile celui de-Al Treilea Reich nu au fost doar victime pasive ale unui regim şi ale unor circumstanţe, ci au fost şi călăi.