Festival al filmului de groază, într-un cimitir din Mexic

Ecranul pe care sunt proiectate filmele este instalat pe unul dintre zidurile crematoriului, iar spectatorii se pot aşeza pe scaunele plasate pe alei, între morminte şi cavouri de familie.

Nici noaptea, nici frigul, nici ţipetele şi nici suspansul filmelor nu descurajează publicul compus din familii cu copii, adolescenţi şi persoane în vârstă.

Mexicanii au o relaţie specială cu moartea. În fiecare an, ei vin în cimitire cu ofrande, hrană şi haine care ar fi pe gustul defuncţilor. Câteodată, ei cântă şi dansează.

"Sincretismul culturilor precolumbiene şi spaniole ne place. Nu râdem de moarte, aceasta fiind mai degrabă o formă de lipsă de respect. Într-un fel ne testăm teama", a explicat Hector Illanes, coordonatorul festivalului.

Înainte de a anunţa că acest festival are loc în cimitir, "am cerut permisiunea familiilor, iar acestora li s-a părut o idee simpatică", a precizat Hector Illanes.

Potrivit antropologului şi scriitorului Claudio Lonmitz, "ideea că există o particularitate mexicană în moarte este relativ nouă. Tentativele, inclusiv ale Bisericii, de a elimina aceste tradiţii au eşuat în mod lamentabil în Mexic, dar au reuşit în restul Americii llatine", mai ales în America centrală, care împărtăşeşte aceleaşi culturi precolumbiene.