FOCUS: Def Leppard şi Whitesnake - regal rock la Bucureşti (Video)

La mai bine de o oră după ce Iris şi-a terminat recitalul de deschidere a serii, pe scenă au urcat cei de la Def Leppard - liderul trupei, Joe Elliott, cu chef maxim de cântat, chitaristul Vivian Campbell - strălucitor şi debordând de energie, Phil Collen (chitară) - egal entuziasmat şi cu secţia ritmică dominată de omul cu cea mai mare voinţă din istoria rock-ului, toboşarul Rick Allen, alături de basistul Rick Savage.

Din spatele setului de tobe construit special pentru nevoile sale, toboşarul, care în urmă cu mulţi ani a rămas fără o mână, a dictat ritmul precum un ceas elveţian, sunetele tobelor spărgând piepturile miilor de oameni care aclamau trupa.

După o intrare pe măsura aşteptărilor, cu piesele "Rocket" şi "C’mon C’mon", Joe Elliott s-a adresat românilor, pentru prima oară în cei peste 30 de ani de istorie a trupei, cu "Bună seara, Bucureşti. Cum vă simţiti? Îmi pare bine să vă cunosc după atât de mult timp".

Au urmat "Nine Lives"– primul single de pe noul album Def Leppard, "Songs From The Sparkle Lounge", piesa "Make Love Like A Man" şi celebra baladă "Love Bites", cântată alături de circa 8.000 de fani români.

La "Rock On", vocea a părut să-l lase, în câteva rânduri, pe Elliott, însă fanii l-au susţinut şi i-au răsplătit efortul cu minute de aplauze.

Tot cu susţinere imensă din partea publicului, Def Leppard a prezentat o variantă acustică a piesei "Two Steps Behind".

După "Hysteria", piesa care dă titlul unui album foarte bine primit de critici în anii '80, a urmat piesa cu cel mai bun sunet din întreaga seară, "Pour Some Sugar On Me".

 

De-a lungul acesteia, sunetiştii trupei au făcut minuni, astfel că vocea lui Elliott, bass-ul lui Rick Savage şi tunetele scoase de tobele lui Rick Allen i-au înnebunit pe cei prezenţi, care au trăit fiecare acord al cunoscutei piese.

A urmat apoi un bis, la care trupa i-a invitat pe spectatori la rock: "Let’s Get Rocked", cântec prezentat cu un sunet, de asemenea, de excepţie. Şi cei de la Def Leppard şi-au luat la revedere de la români, Elliott spunând câteva cuvinte de suflet pentru fanii pe care i-a încântat mai bine de o oră: "Până data viitoare - şi va fi o dată viitoare -, nu ne uitaţi şi nici noi n-o să vă uităm".

 

La lăsarea întunericului, după ora 22.00, scena a rămas în întregime la dispoziţia unui bunic al rock’n roll-ului care, la 57 de ani, se încăpâţânează să rămână pur şi simplu impecabil. Numele lui este David Coverdale, o prezenţă carismatică, o voce fermecătoare, dar la fel de puternică precum odinioară, dublată de o energie fabuloasă. Alături de al său proiect de suflet, Whitesnake, Coverdale a arătat la Bucureşti că, după 11 ani de la primul (şi singurul) concert susţinut pe o scenă românească, pur şi simplu a întinerit.

Exploziv, hipnotizând publicul cu jocul său cu stativul microfonului şi mişcările lascive, Coverdale a deschis concertul cu piesa "Best Years", urmat de "Fool For Your Lovin'".

"Good evening, Buda..., Oh, shit!, Bucharest!", a salutat muzicianul spectatorii, uşor jenat de confuzia cu capitala Ungariei, evitată în ultimul moment.

După alte două piese, Whitesnake a surprins pe toată lumea trecând direct la super hit-ul "Is This Love", lansat într-o componenţă de clasă, în 1987. Chiar dacă mulţi dintre cei prezenţi probabil că nici nu erau născuţi la acel moment, nimic nu i-a împiedicat să cânte, vers cu vers, alături de Coverdale. Care le-a transmis textual: "O mie de muţumiri, Bucureşti".

 A urmat apoi în concert un moment în care solistul s-a retras pentru a lăsa loc lui Doug Aldrich şi Reb Beach să se duleze într-un solo de chitară, cei doi arătându-le românilor, timp de câteva minute bune, care a fost motivul pentru care au fost aleşi de Coverdale să le urmeze unor chitarişti precum John Sykes sau Steve Vai în povestea ce pare fără sfârşit - Whitesnake. Totuşi, cei doi au părut că abuzează de tehnica impecabilă pe care o stăpânesc, îndepărtându-se uneori prea mult de variantele originale ale solo-urilor unor piese precum "Is This Love".

"Ştiţi că anul ăsta e a 30-a aniversare Whitesnake?", i-a întrebat Coverdale pe cei din public, la întorcerea pe scenă. "30 fuckin years", a insistat superstarul, motiv suficient pentru ca cei din public să-i cânte, în cor, "Happy Birthday".

După o altă piesă de pe cel mai recent album al trupei, "Good to be Bad", Coverdale s-a întors în timp cu 30 de ani pentru a cânta, alături de cei opt mii de români din parcarea de la Romexpo, "Ain't No Love In The Heart Of The City", o piesă de pe albumul "Snakebite", lansat în 1978. Toate acestea nu înainte de a verifica personal dacă în public există "vreun membru din corul Whitesnake".

Spectatorii au cântat şi de această dată alături de el, plusând chiar la referen cu aplauze pentru artişti.

Au urma "Give Me All Your Love" şi hit-ul "Here I Go Again", cu care Whitesnake a aruncat în aer publicul român, la fel ca în urmă cu 11 ani.

 

Piesa "Still Of The Night" a fost aleasă de muzicieni să încheie concertul propriu-zis, însă Coverdale nu a fost lăsat să iasă de pe scenă pentru a reveni la bis, cineva din public cerându-i să cânte "Soldier Of Fortune", piesa ce avea să-l facă celebru pe tânărul David Coverdale, pe atunci vocalist la marea trupă a anilor '70, Deep Purple.

"Mulţumesc pentru inimile voastre, pentru aplauzele voastre, pentru vocile voastre", a spus el "Aveţi grijă de voi, fiţi fericiţi şi să nu vă sperie nimic", le-a mai zis artistul românilor, înainte de a încheia noaptea magică tot în acorduri de Deep Purple, cu piesa "Burn", lansată în urmă cu 34 de ani.

În ansamblu, totuşi, sunetul a fost mai bun la Def Leppard decât la Whitesnake. Instrumentiştii lui Coverdale nu s-au auzit perfect pe întreaga durată a concertului. Uneori nu s-au putut distinge perfect tobele, chitările au distorsionat fără voia muzicienilor şi bass-ul s-a auzit, pe alocuri, poate prea tare. Micile erori de sunet au fost însă compensate de vitalitatea muzicienilor, de energia lor şi de sufletul pe care l-au pus în arta lor în faţa celor 8.000 de spectatori, care chiar au ştiut să aprecieze spectacolul.

Însă aproape de miezul nopţii, la finalul maratonului rock, acordurile piesei "We Wish You Well", gândită parcă special pentru a fi o superbă încheiere de concert, a răsunat în difuzoare, iar cei şase muzicieni - David Coverdale, Doug Aldrich, Reb Beach, Uriah Duffy, Chris Frazier şi Timothy Drury - le-au mulţumit românilor cu o plecăciune îndelung aplaudată.

Pe de altă parte însă, organizarea evenimentului ce a avut loc la Romexpo a stârnit amintiri amatorilor de concerte, care anul trecut, la show-ul Rolling Stones, au suferit seceta fără să ajungă să-şi cumpere apă sau răcoritoare. Pe o zi de asemenea caniculară, în spaţiul destinat concertului au fost amplasate prea puţine standuri care vindeau apă, sucuri şi bere, spectatorii stând la coadă chiar şi aproape o oră.

Cu toate acestea, spectatorii au plecat de la concert fermecaţi de muzica de clasă pe care au ascultat-o mai bine de trei ore.