Formaţia Iris: Cristi e un luptător

Prezentăm interviul acordat MEDIAFAX de membrii formaţiei Iris:

Reporter: Operaţia dumneavoastră a fost foarte mediatizată. Cum vă simţiţi acum?

Cristi Minculescu: Foarte bine, chiar dacă nu eram obişnuit cu presiunea asta mediatică, presiunea publică, presiunea psihică, până la urmă se pare că a fost cât se poate de normal acest aspect. Nu avea cum să nu se întâmple această mediatizare. Şi acest eveniment, aflat sub cupola Iris, a trezit interes, mai ales că noi niciodată n-am excelat în chestii din astea cu viaţa privată a fiecăruia, chiar şi cu activitatea în amănunt a formaţiei. Cel mai important aspect este că s-a terminat cu bine şi reluăm - la full contact, sută la sută - activitatea, cu acest concert din octombrie, cu menţiunea că am avut foarte multe oferte de a cânta în Bucureşti până atunci şi am spus că n-ar fi fost corect să apărem în incinte mai mici înainte de un spectacol de această magnitudine. Şi oricum, n-ar fi corect şi omeneşte dacă n-am mulţumi celor care au fost lângă noi, mai ales de la începutul anului până acum, cu menţiunea că sunt foarte mulţi pe care nu-i cunoaştem, care ne-au încurajat şi s-au rugat pentru noi - chiar contează enorm şi le mulţumim foarte mult.

Rep: Cât de importante au fost mesajele pe care fanii vi le-au adresat?

Cristi: Cel mai important! Au venit nişte energii pozitive în primul rând de la băieţi, apoi "tsunami-ul" ăla - cum spun eu - de încurajări şi rugăciuni. Sigur că e emoţionant, eu nici nu ştiam - intuiam doar -, dar asta a fost o confirmare a faptului că trupa e foarte iubită, foarte simpatizată, într-o manieră pe care eu nu o bănuiam.

Rep: Formaţia cum a resimţit această perioadă?

Nelu Dumitrescu: Dificil. Dar noi am gândit pozitiv, ne-am gândit pur şi simplu că este ceva trecător - ca şi cum l-ar fi tăiat la deget, l-ar fi cusut şi cu asta - basta... Vă daţi seama că, totuşi, ne-a trecut şi pe noi gânduri negre, dar într-o secundă le-am aruncat, am gândit numai pozitiv, că nu se poate întâmpla asta. Am zis: "Asta-i viaţa, e Cristi. Îl ştim cum este, el nu cade, e un luptător ca şi noi - de asta şi suntem împreună de atâţia ani de zile şi nu se poate întâmpla nimic". Am fost uniţi, ne-am văzut, am vorbit la telefon, am repetat, am făcut totul posibil.

Rep: Aţi lucrat şi la piese noi...

Nelu: Da, am lucrat şi la piese noi după operaţia lui Cristi. Am simţit că am renăscut din nou şi am zis să punem pe tapet următorul album şi eu zic că am avut inspiraţie pentru acest album.

Reporter: Cum se va reflecta această perioadă în noul album? Va fi mai multă melancolie...

Nelu: Nu, e mult mai multă energie - ca de obicei. Dar sunt sigur - vă garantez asta - că producătorul Mihai Godoroja va lucra cu Cristi şi sigur va fi o piesă acolo care va fi exact despre această perioadă din martie cu Cristi. Sigur va fi...

Rep: Când va fi lansat acest album?

Cristi: Exact peste un an, septembrie-octombrie 2010, cu spectacolul de lansare aferent şi cu turneul de prezentare. Mai e o problemă - din ce se preconizează, vârful crizei va fi chiar în acea perioadă, dar vom trece noi şi peste momentul ăsta. Mă refer la coordonate economico-financiare într-o ţară în care muzica rock nu are tradiţie de rock. Trupele de rock aşa-zis consacrate rezistă pentru că vor membrii lor să reziste, nu ca afară, unde se strâng trei-patru magnaţi şi spun: "Hai să-l facem pe ăla vedetă în trei luni!". Şi chiar îl fac... Ştiţi despre ce vorbesc? Despre putere financiară. Aici nu cred că ar fi isterie în masă sau s-ar întâmpla evenimente mai grave dacă n-ar mai exista un artist. Afară - da, pentru că este acest respect imens pe care îl impun artiştii respectivi.

Reporter: Casa de discuri Roton anunţa încă de la evenimentul Iris 30, din 2007, o reeditare a discografiei complete a trupei. A fost programată în mai anul acesta şi apoi în toamnă. Ce s-a întâmplat cu acest proiect?

Nelu: A început încă de acum câteva luni de zile - (albumele) din 1997 până în 2009 au fost reeditate, inclusiv cu "Iris Atenaeum", primul DVD al nostru, iar înainte de concert vor apărea cele din '83 până în '93 - primele cinci albume ale noastre, care erau pe vinil şi acum au fost puse pe CD, remasterizate în Germania la Emil Lechiţeanu, primul nostru basist.

Reporter: Ce trebuie să aşteptăm de la concertul de pe 8 octombrie?

Doru "Boro" Borobeică: Aceeaşi bucurie pe care o avem de fiecare dată când ne întâlnim cu fanii noştri, cu publicul nostru. Întotdeauna ne plac spectacolele, suntem o formaţie de live şi cred că va fi şi o emoţie mai mare de data aceasta, pentru că suntem convinşi că ei vin nu atât să vadă un spectacol, cât să ne încurajeze (...), ei chiar sunt alături de noi.

Va fi un spectacol aşa cum am obişnuit publicul - cu efecte speciale, cu lumini şi multimedia - un spectacol mai complex, avem şi nişte suprize pe care nu vi le spun acum, dar sunt sigur că sunt ceea ce vor ei să vadă şi să asculte.

Rep: Turneul cum a decurs până acum? Cum aţi fost primiţi în provincie?

Boro: Foarte bine, tot aşa s-a simţit încărcătura asta emoţională, i-am simţit mult mai aproape de noi. Multă lume credea că o să venim să cântăm 3-4-5 piese sau 20 de minute, dar noi am ţinut spectacole destul de lungi şi a fost o cântare şi o bucurie pentru toată lumea să vadă că suntem toţi ok, în formă, Cristi cântă foarte bine. Eu zic că a fost foarte bine.

Rep: Ce preferaţi - concertele mari, de tipul celui de pe 8 octombrie, sau cele mai mici, mai intime?

Nelu: Ideal e să poţi face chiar şi-n oraşele mici concertele mari, pentru că poţi să vii de la Bucureşti cu producţia în fiecare oraş - ar fi extraordinar, numai că nu se poate.

Valter Popa: Noi tratăm la fel toate spectacolele, atât cele mari, cât şi cele mici, de provincie. La repertoriu lucrăm la fel de serios, pentru ambele variante. Tot ce-i legat de sunet lumini - partea tehnică - căutăm să nu existe diferenţe.

Rep: Sunteţi de peste 30 de ani o prezenţă importantă. Cum rezistaţi rutinei?

Valter: Nu e vorba de rutină. Eu consider că publicul e al şaselea membru al formaţiei şi datorită publicului se întâmplă ce se întâmplă.

Nelu: Ne-am adunat şi am rezistat atâta timp împreună - suntem nişte profesionişti şi ne place ceea ce facem. Altfel, dacă nu ne-ar fi plăcut, după câţiva ani de zile... Noi ne-am adunat, ne cunoaştem şi ştim ce vrem, fiecare.

Rep: Cum vi se pare scena rock din România?

Relu: Scena rock din România e diferită de ce ştim noi de afară, dar sperăm că, uşor-uşor, o să se apropie, ajutată şi de mass-media: televiziuni în general, posturi de radio.

Rep: Consideraţi că există vreun fel de competiţie constructivă? Nu sunt prea mulţi jucători...

Relu: Publicul nu are foarte multe alegeri de făcut, pentru că e greu să rezişti în timp aşa cum a rezistat formaţia Iris. E greu să ai un numitor comun, e greu să îţi propui un ţel şi să ajungi la ţelul respectiv, e greu să treci peste toate neajunsurile peste care a trecut formaţia.

Rep: Vi se pare că publicul din România s-a mai schimbat odată cu numeroasele concerte ale trupelor şi artiştilor străini din ultimii patru-cinci ani?

Nelu: Da - în primul rând plătesc bilet.

Cristi: În momentul în care plătesc bilet, înseamnă că vor să te vadă neapărat (...).

Nelu: În decembrie vom face la Teatrul Naţional - ca în fiecare an - concert de Crăciun. Vor fi două spectacole.

Cristi: Pe 14 şi 21 decembrie.

Cu o activitate muzicală de peste 30 de ani, Iris a debutat în anul 1977, cu albumul "Iris I". Au urmat "Iris II"(1987), "Iris III - Nu te opri"(1988), "Iris IV" (1989), "1993", "The Best Of" (1993), "Lună Plină" (1997), "20 De Ani" (1997), marcând anii de activitate ai trupei, "Mirage" (1998), "2000", "Athenaeum" (2000), "Mătase albă" (2001), "4Motion" (2003) şi "Maxima", în 2005.