Fostul ministru de externe Teodor Meleşcanu lansează cartea Diplomaţia - Politica Externă a României

Cele trei tomuri adună în şaptesprezece capitole şi trei anexe documente şi prezentări ale activităţii lui Teodor Meleşcanu în timpul mandatelor de ministru al afacerilor externe duse la bun sfârşit atât în anii '90, în guvernul condus de Nicolae Văcăroiu, dar şi la finalul celui de-al doilea deceniu din secolul XXI.

Cartea urmăreşte transformarea României ”dintr-o ţară naţional-comunistă, izolată, fără aliaţi şi în conflict cu ţările vecine, într-un membru al Uniunii Europene şi a NATO, o ţară cu un profil respectat de statele noastre partenere”, arată Meleşcanu. Secţiuni consistente sunt dedicate perioadei recente marcată de ”schimbări majore în plan global, în Europa dar şi în vecinătatea României, cum ar fi creşterea instabilităţii, declinul atractivităţii proiectului european, ascensiunea populismului şi regresul democraţiei, revirimentul tendinţelor de militarizare şi al abordării de tip joc cu sumă nulă, fluxurile migratorii masive spre Europa, prin vecinătatea României, multiplicarea riscurilor generate de acţiunile de tip hybrid, amplificarea fenomenului terorist în lume şi pe continentul european”, arată fostul ministru.

Despre cel mai recent mandat de ministru de Externe pe care l-a îndeplinit, Teodor Meleşcanu povesteşte: ”Mandatul meu de ministru de externe a fost în perioada ianuarie 2017-iulie 2019, perioadă în care am lucrat cu trei prim-miniştri respectiv Sorin Grindeanu, Mihai Tudose şi Viorica Vasilica Dăncilă. A fost o perioadă extrem de încărcată pe plan extern într-o perioadă de schimbări majore şi incertitudini care nu au fost de natură să sprijine interesele naţionale şi o încercare a capacităţii noastre de gestionare a primei preşedinţii a României la Consiliul Uniunii Europene”.

Meleşcanu nu se fereşte să identifice în cartea sa una dintre cauzele problemelor cu care se confruntă România pe plan extern la nivelul clasei politice: ”Elementul cel mai grav care afectează eficienţa, predictibilitatea şi respectul pentru angajamente asumate în domeniul politicii externe este reprezentat de incapacitatea clasei politice româneşti de a avea obiective prioritare comune pentru promovarea intereselor României şi credibilitatea ei. Mai mult, politica externă a devenit o temă de confruntare internă, de campanie, între partidele politice, între majoritate şi opoziţie, care afectează grav imaginea României şi credibilitatea ei, cu toate consecinţele. Dacă în campaniile electorale fiecare formaţiune politică poate avea opţiuni de politică externă diferite, odată cu încheierea campaniei şi a aprobării de către Parlament a primului ministru, a listei guvernului şi a programului de guvernare este nevoie ca politica externă să devină o politică naţională şi nu de partid”.

O secţiune specială din cel de-al doilea volum este dedicată Preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene adunând documentele legate de întrevederile şi intervenţiile ministrului în perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2019. Fostul ministru al afacerilor externe descrie drept ”primordial” rolul României ”în calitate de preşedinte, pentru crearea unui consens” în discutarea unor probleme legate de decizii ”din domeniul social, al energiei şi a schimbărilor climatice, problemele migraţiei, consolidarea Uniunii economice şi monetare, cu respectarea intereselor statelor non-euro, dezvoltarea spaţiului de securitate, libertate şi justiţie pentru consolidarea securităţii interne a UE, inclusiv promovarea intereselor noastre de aderarea la spaţiul Schengen, dezvoltarea Pieţei Digitale Unice”.