Proiectul, care are ca scop abilitarea femeilor şi fetelor prin educaţie într-o regiune în care rata de alfabetizare a femeilor este cea mai scăzută din India, a fost comandat de CITTA, o organizaţie non-profit din SUA care oferă sprijin economic şi educaţional femeilor din comunităţile îndepărtate şi marginalizate. Este primul pas dintr-un proiect arhitectural în trei părţi care va include, de asemenea, un centru de cooperare pentru femei şi un spaţiu expoziţional, potrivit
CNN.
Răcire naturală
Proiectarea unui spaţiu de învăţare confortabil poate fi o provocare în inima deşertului Thar, unde schimbările climatice fac ca perioadele de secetă să fie mai lungi şi mai intense. Kellogg, care de obicei proiectează spaţii rezidenţiale de înaltă clasă, a fost motivat de o excursie din 2014 la Jaisalmer şi a dorit ca clădirea să simbolizeze speranţa şi rezistenţa deşertului prin îmbinarea aspectelor arhitecturii tradiţionale din Jaisalmer cu un design modern.
„Există metode de răcire a spaţiilor care au fost folosite de secole. Ceea ce am făcut eu a fost să le pun laolaltă într-o combinaţie care a funcţionat”, a declarat Kellogg, adăugând că temperaturile din interiorul şcolii sunt cu aproximativ 20-30 de grade Fahrenheit mai mici decât cele de afară.
Pentru structură, ea a optat să folosească gresie de provenienţă locală, un material rezistent la schimbările climatice care a fost folosit de mult timp pentru clădirile din zonă, inclusiv pentru Fortul Jaisalmer, o parte a oraşului care găzduieşte un sfert din populaţie şi care este un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO.
„Este atât de abundentă în această zonă. Este foarte rezonabilă (ca preţ), iar pietrarii extrem de talentaţi sunt pur şi simplu magicieni cu piatra”, a spus Kellogg. „De fapt, ţine căldura afară şi, de asemenea, ţine răcoarea afară pe timp de noapte”.
Printre tehnicile tradiţionale pe care Kellogg le-a încorporat în design se numără căptuşirea pereţilor interiori cu tencuială de var, un material poros şi natural de răcire care ajută la eliberarea umidităţii. Inspirată de alte clădiri din regiune, ea a instalat, de asemenea, un perete jali, o grilă de gresie care permite vântului să se accelereze într-un fenomen numit efect venturi, răcorind spaţiul curţii şi oferind în acelaşi timp umbră de soare. Plafoanele înalte şi ferestrele eliberează căldura ascendentă în sălile de clasă, în timp ce un baldachin cu panouri solare oferă umbră şi energie.
Structura, care este înclinată în raport cu vânturile predominante, are o formă eliptică, aleasă pentru capacitatea sa de a capta şi de a face să circule aerul rece, dar şi pentru conotaţiile sale simbolice de feminitate, care se potrivesc cu ethosul proiectului. Kellogg o numeşte „o îmbrăţişare mare şi strânsă”.