FOTO | Vizitând ţările care „nu există”. Harta neoficială a lumii, prin ochii unui călător avizat

Guilherme Canever nu s-a lăsat intimidat de situaţia incertă a statelor neoficiale ale lumii. Brazilianul a povestit pentru CNN despre experienţa sa ca turist în 16 ţări nerecunoscute, călătorii care au avut loc între anii 2009 şi 2014. Problema e abordată şi în ultima sa carte, „Unrecognized Nations: Travels To Countries That Do Not Exist”.

Condiţii pentru ca o ţară să fie recunoscută oficial 

Definiţia conceptului de ţară este, în sine, deschisă interpretărilor. Conform Dreptului Internaţional, un teritoriu trebuie să aibă o populaţie permanentă, o suprafaţă definită şi controale de frontieră, capacitatea de a se guverna independent şi relaţii cu alte state pentru a se putea numi, la rândul său, „ţară”.

Obstacolul final e reprezentat de obţinerea recunoaşterii ca stat de către Naţiunile Unite. În absenţa recunoaşterii de către ONU, pas esenţial pentru a avea acces la reţelele economice, acestea nu sunt în mod oficial ţări.

Somaliland: „Parcă aş fi fost într-un univers paralel"

Canever a rămas fascinat de aceste teritorii controversate după ce a vizitat Somaliland, o ţară aspirantă situată pe continentul african, care luptă pentru independenţa faţă de Somalia încă din 1991.

Ajuns acolo în 2009, Canever a fost surprins de ce a descoperit. „Am fost şocat când am realizat că nu pot folosi bani somalezi. Apoi am început să înţeleg că este o naţiune cu propriile instituţii, legi şi cu o monedă distinctă. Dar tot nu era recunoscută de nicio altă ţară. Parcă aş fi fost într-un univers paralel."

Nici până în prezent Somaliland nu a fost recunoscută oficial de nicio altă ţară. Din acest motiv, teritoriul s-a confruntat cu obstacole şi complicaţii economice cu un impact major asupra vieţii locuitorilor. „Somaliland e pe cont propriu”, explică Canever. „Se luptă să supravieţuiască pentru că nu are aliaţi”.

Şomajul este o realitate larg răspândită aici, la fel ca şi analfabetismul. În ciuda tuturor neajunsurilor, oamenii nu renunţă la idealul lor. „Mi-au povestit despre greutăţile lor”, îşi aminteşte Canever. „Mulţi depind de banii trimişi de cei care lucrează în străinătate.”

În urma călătoriei în Somaliland, Canever a început să facă cercetări asupra altor destinaţii cu probleme similare. După ce a restrâns lista la 10 teritorii independente cu recunoaştere internaţională limitată şi 6 regiuni autonome care au fost sau doresc să devină independente, acesta a început să planifice o călătorie extinsă.

 

 

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Somaliland . There are a few good tourist attractions in Somaliland, like Las Gell paintings, camel market, gold market, scubadiving at the Gulf of Aden and the ancient town of Zeila. But to tell you the truth, nothing like changing money on the streets, having tea at a local tea house reading the local English written newspaper! Somaliland was the first “Country that do not exist” that I visited. My new book, Unrecognized Natios - travels to the countries that do not exist will be available @ Amazon next Saturday, 4th of July. . 🇧🇷 Existem algumas atrações turísticas interessantes na Somalilandia, como as pinturas rupestres de Las Geel, os mercados de camelo e de ouro, mergulhar no Golfo do Adem e a cidade histórica de Zeila. Mas nada como trocar tinteiro na rua, bater papo na casa de chá local lendo o jornal em inglês da região. A somalilandia foi o primeiro dos “países que não existem” que conheci. A versão em inglês do meu livro “uma viagem pelos países que não existem” fica disponível a partir do dia 4 the julho na Amazon. . #unrecognizednations #paisesquenaoexistem #book

O postare distribuită de Guilherme Canever (@saiporai) pe

Iul 1, 2020 la 5:52 PDT

Kosovo: „Turiştii devin parte a comunităţii”

Una dintre cele mai cunoscute destinaţii de pe lista sa e Kosovo, aflată în Europa, în regiunea Balcanilor. Pe când Somaliland a întâmpinat dificultăţi din cauza lipsei aliaţilor, Kosovo a avut parte de numeroşi susţinători.

De când şi-a declarat independenţa faţă de Serbia în 2008, cu sprijinul Rusiei, Kosovo a fost recunoscut ca stat de peste 100 de ţări, precum şi de Comitetul Olimpic Internaţional. Totuşi, îi lipseşte statutul de membră a ONU.

Kosovo atrage un număr mare de turişti, majoritatea vizitatorilor străini venind din Albania, Turcia şi Germania. „Are sprijinul multor ţări înstărite şi e frecventat de turişti”, spune Canever. În 2018, numărul de vizitatori internaţionali a crescut aici cu 19% faţă de anul precedent. „Kosovo este în plină dezvoltare, dar există numeroase mici probleme ce trebuie rezolvate înainte de a deveni pe deplin independent", adaugă el.

„Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult în timpul acestor călătorii este că interacţiunile cu localnicii sunt inedite", spune el. „Nu m-am simţit ca un străin. Turiştii devin parte a comunităţii. Îşi deschid casele pentru tine şi îţi permit să iei parte la viaţa lor.” Canever crede că acest lucru se datorează unei combinaţii de prietenie autentică şi curiozitate. „Vor să ştie cum îi vede restul lumii.”

„Majoritatea acestor ţări sunt extrem de mândre. Unii dintre oameni cred că sunt mai buni decât cei din lumea exterioară."

Republica Turcă a Ciprului de Nord: „Pentru generaţia tânără e cu adevărat dificil”

În timpul călătoriei sale în Cipru, împărţit în urma invaziei militare turceşti din 1974, Canever a fost pentru prima oară martor la suferinţa şi amărăciunea separării. În timp ce Turcia recunoaşte zona care cuprinde partea de nord-est a insulei drept Republica Turcă a Ciprului de Nord, pentru restul lumii acesta este un teritoriu ocupat de Turcia din Republica Cipru.

„Imediat ce treci frontiera, poţi vedea diferenţa", povesteşte Canever. „Am stat cu un bărbat care mi-a spus că tatăl său e născut în Turcia, iar mama sa este turco-cipriotă. Nu a putut traversa în partea de sud a insulei, deoarece este considerat turc, nu turco-cipriot. Pentru generaţia tânără e cu adevărat dificil.”

 

 

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

E assim inicia o dia na República Turca do Norte do Chipre! #paísesquenãoexistem #saiporai #travel #viagem #mochileiros #mochilão #NorteDoChipre #NorthernCyprus #couchsurfing

O postare distribuită de Guilherme Canever (@saiporai) pe

Aug 20, 2014 la 10:49 PDT

Abkhazia: Mănăstirile de pe coasta Mării Negre

Pe itinerariul său au fost şi Abkhazia şi Osetia de Sud, două teritorii disputate din Caucaz. Primul, o regiune separată din Georgia, cu puternice legături ruseşti, a lăsat o impresie deosebit de pregnantă asupra lui Canever.

„Abhazia este un loc frumos", spune el despre regiunea de pe coasta Mării Negre. „Are o mulţime de mănăstiri. Nu mă aşteptam la asta de la o ţară care nu există. Mulţi ruşi vin aici pe timpul verii, la plajă. Au o industrie turistică destul de dezvoltată. Puteţi cumpăra suveniruri, magneţi de frigider şi tricouri."

Cu toate acesea, accesul este destul de dificil. Pentru un permis de intrare „trebuie să îi contactaţi prin e-mail şi ei vă oferă o zi în care puteţi intra” pentru a obţine autorizaţia. „Imediat ce intri în ţară, te duci la Ministerul Afacerilor Externe pentru viza oficială."

Potrivit lui Canever, Abhazia nu părea preocupată în mod special să fie recunoscută pe plan internaţional. Acesta povesteşte că pentru unii localnici faptul că Rusia îi susţine este suficient.

 

 

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Monasterio Novi Afon, na República da Abkhazia! #viagem #saiporai #paísesquenãoexistem #travel #traveling #viajar #mochilão #mochileiros

O postare distribuită de Guilherme Canever (@saiporai) pe

Aug 28, 2014 la 6:32 PDT

Transnistria: La graniţa dintre Moldova şi Ucraina

Canever a vizitat şi Transnistria, situată între Moldova şi Ucraina, care şi-a declarat independenţa în 1990, cu un an înainte de căderea Uniunii Sovietice.

În ciuda faptului că are monedă proprie şi efectuează controale la frontieră, teritoriul nu este recunoscut încă de ONU. Canever a ajuns aici prin Moldova. „Trebuie să vă schimbaţi banii în ruble transnistrene”, explică el, adăugând că a fost iniţial sceptic. „Am încercat să verific modul în care funcţionează instituţiile cumpărând o carte poştală şi trimiţând-o acasă. A ajuns cu bine.”

Concluziile lui Canever 

„A fost destul de interesant să văd că unele dintre aceste locuri au control deplin asupra teritoriului lor.” Deşi nu este expert, Canever spune că experienţele sale şi cercetările ample întreprinse în timp ce îşi scria cartea i-au arătat că trasarea unor noi linii de frontieră nu reprezintă neapărat cea mai bună modalitate de a rezolva probleme.

„Majoritatea acestor ţări au început ca minorităţi care aveau probleme şi voiau să fie independente”, explică el. „Crearea de noi frontiere nu ajută dacă nu există democraţie deplină într-o regiune."