Furtul celui mai admirat tablou din lume, în care hoţul a devenit patriot pentru ţara lui

Un pictor francez, Louis Béroud a intrat în muzeul Luvru pe 22 august 1911 cu intenţia de a lucra la o schiţă realizată după tabloul lui Leonardo da Vinci. Când a văzut că lucrarea nu este expusă, i-a întrebat pe paznici ce se întâmplă iar aceştia i-au spus că probabil a fost luată pentru câteva ore pentru a fi fotografiată. După câteva ore, pictorul a revenit dar tabloul lipsea în continuare. Abia atunci reprezentanţii muzeului şi-au dat seama că tabloul a fost furat. Muzeul Luvru a fost închis timp de o săptămână pentru a investiga dispariţia portretului renascentist.

Poliţia a investigat mai întâi un artist pe nume Géry Piéret care mai furase din muzeu. Cum acesta nu a putut fi găsit, autorităţile l-au arestat pe un prieten al acestuia, poetul Guillaume Apollinaire. Scriitorul suprarealist era cunoscut şi pentru că declarase că muzeul Luvru ar trebui ars. Investigaţia a mers mai departe şi l-a adus în faţa anchetatorilor pe tânărul pictor, pe atunci, Pablo Picasso. După interogatorii şi anchete, amândoi au fost eliberaţi.

Autorul furtului era Vincenzo Peruggia. Italianul lucrase la Luvru şi reuşise să sustragă tabloul pe 21 august, în timpul orelor de vizitare, părăsind muzeul cu lucrarea ascunsă sub haină. Printre motivele sale se afla şi acela că îşi dorea din patriotism ca ”Mona Lisa” să se întoarcă în Italia. Altă variantă era aceea că un prieten al său pregătea mai multe copii ale originalului pe care plănuia să le vândă iar preţul copiilor ar fi crescut dacă originalul lipsea.

Hoţul a fost prins abia la finalul anului 1913, când a încercat să vândă tabloul şefilor galeriei Uffizi, din Florenţa. ”Mona Lisa” a şi fost expusă la Florenţa pentru două săptămâni, după arestarea lui Peruggia, înainte ca portretul să revină la Luvru, pe 4 ianuarie 1914.

Hoţul a primit o pedeapsă de şase luni de închisoare iar în Italia a fost privit ca un patriot. Gestul său a adus celebritate şi tabloului care de atunci s-a confruntat cu mai multe tentative de distrugere. Cineva a aruncat cu acid, în 1956, altcineva a aruncat o piatră, dar de fiecare dată lucrarea a fost restaurată rapid. De atunci, ”Mona Lisa” este protejată de un geam anti-glonţ astfel că nici în timpul unei expoziţii din Japonia, în 1974, când o femeie nemulţumită de practicile muzeului faţă de persoanele cu disabilităţi a atacat lucrarea cu vopsea roşie, nici în 2009, când o rusoaică nemulţumită că nu a primit cetăţenia franceză a aruncat un pahar cu ceai înspre tablou, nu s-au înregistrat pagube.

Leonardo da Vinci a pictat ”Mona Lisa” începând din 1503, lucrarea ajungând să fie cunoscută după moartea sa. Cunoscut pentru italieni ca Gioconda şi drept Mona Lisa pentru restul lumii, portretul a rămas celebru pentru pasionaţii de artă de-a lungul secolelor. A fost achiziţionat de Regele François I, al Franţei, care îl găzduise pe Leonardo la Paris, iar în 1504, Raphael a realizat o schiţă în cerneală după tablou. După Revoluţia Franceză se spune că ar fi fost expus în dormitrul lui Napoleon la Palatul Tuileries. Abia furtul din 1911 a transformat tabloul dintr-o operă respectată în lumea artei într-o adevărată senzaţie pentru publicul larg, ziarele din întreaga lume scriind despre dispariţia capodoperei renascentiste. O variantă contemporană cu lucrarea lui Leonardo este expsă la muzeul Prado din Madrid. Mult timp considerată de asemenea opera lui Leonardo, lucrarea din Spania este văzută în prezent ca un exerciţiu realizat de unul dintre ucenicii pictorului.