GALERIE FOTO Dubaşii, cei mai vestiţi colindători de pe Valea Mureşului/ Colindatul cu Steaua şi Vicleiul, tradiţii păstrate şi astăzi în judeţul Dolj

VEZI GALERIA FOTO MAI JOS

Este o tradiţie ca în Ajunul Crăcinului „Dubaşii din Săvârşin" să înceapă colindatul cu castelul Familiei Regale, pe Valea Mureşului, tradiţia mersului cu duba fiind veche de peste 200 de ani, motiv pentru care în zonă există şi un festival care menţine tradiţia. Din cetele de dubaşi fac parte feciorii, indiferent de vârstă, important este însă să nu fie căsătoriţi. Tinerii se adună încă de la lăsatul postului Crăciunului şi repetă colindele vechi de circa 200 de ani.

"Începând de la lăsarea postului Crăciunului, 14-15 noiembrie, cetele de colindători de pe Valea Mureşului se adună şi încep să repete colindele vechi, venite de peste 150-200 de ani. Această tradiţie, în majoritatea satelor de pe Valea Mureşului, dar în mod cu totul special la Săvârşin, nu s-a pierdut niciodată, nici în perioada anilor comunismului. Lucru care a făcut ca să fie foarte renumită trupa de colindători de la Săvârşin, Dubaşii de la Săvârşin, aşa cum îi ştie toată lumea. Ei încep să repete colinzile de pe data de 14 noiembrie, atunci când se lasă postul Crăciunului. În postul Crăciunului învaţă atât colindele, cât şi jocul dubii, cât şi ritmul bătăilor de dube care se aude pe văile Săvârşinului, într-un ritm deosebit în noaptea dintre ajunul Crăciunului şi ziua de Crăciun", a declarat corespondentului MEDIAFAX primarul comunei Săvârşin, Ioan Vodicean, fost dubaş vestit şi el.

"În ziua de ajun, în 24 decembrie, Dubaşii de la Sâvârşin sunt primiţi în fiecare an de către familia regală. Este prima familie, prima gospodărie, prima casă de oameni gospodari pe care Dubaşii de la Săvârşin o vizitează şi acolo unde duc marea veste a naşterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos. Dubaşii sunt primiţi în fiecare an de către Famiia Regală şi sunt poftiţi să colinde, să servească o felie de cozonac, să participe alături de întreaga comunitate la a duce această mare veste religioasă", mai spune primarul comunei Săvârşin, Ioan Vodicean.

Dubaşii din Săvârşin sunt invitaţi la mari spectacole folclorice care au loc în ţară şi străinătate. La Bucureşti au evoluat pe scenele de la Sala Palatului şi Ateneul Român, alături de nume mari ale muzicii româneşti, printre care Dumitru Fărcaş, Gheroghe Zamfir, Ovidiu Lipan Ţăndărică ori Fanfara de la 10 Prăjini. De asemenea, au avut apariţii la posturile naţionale de televiziune.

Pentru a perpetua cât mai mult tradiţia, la Sâvârşin are loc de patru ani "Alaiul Dubelor", un festival care reuneşte cete de dubaşi din cele trei judeţe în care se mai păstrază această tradiţie: Arad, Hunedoara şi Timiş.

La ediţia din acest an au participat cete de dubaşi din localităţile Juliţa, Birchiş şi Săvârşin din judeţul Arad, satul Pojoga, comuna Zam din judeţul Hunedoara şi Sinteşti, comuna Margina din judeţul Timiş.

"Din scrierile de specialitate, tradiţia este mai veche de 150-200 de ani şi s-a transmis din generaţie în generaţie. Există caiete cu colindele dubaşilor în fiecare sat sunt alte colinde, oarecum asemănătoare, dar diferă, atât ca şi text cât şi ca linie melodică, refren. La Săvârşin sunt 42 de colinde, la Birchiş sunt 52, la Toc sunt 70. În fiecare sat sunt colinde specifice junelui, fetei de măritat, fecior mic, fetiţă mică, pentru meseriaşi. Este vorba de textele laice, în afară de cele religioase, sigur sunt şi texte religioase. Şi colindele sunt la fel de vechi, de circa 150-200 de ani, sigur că da", a mai declarat primarul comunei Săvârşin, Ioan Vodicean.

Când pleacă la colindat, dubaşii poartă straie populare. "Sigur că da, chiar pentru echipa de Dubaşi de la Săvârşin au fost confecţionate în urmă cu câţiva ani un rând de costume noi, costume de iarnă, care se compun din cizme de piele, cioareci - pantalonii pe care îi îmbracă, pantaloni groşi din lână, care se numesc cioareci, apoi o cămaşă de cânepă cusută cu fir alb în colţuri, şuba, curea de piele şi căciulă de blană de miel împodobită, cam din asta se compune costumul pe care îl îmbracă dubaşii în noaptea de ajun şi în zilele Crăciunului", mai spune primarul comunei Săvârşin, Ioan Vodicean.

Chiar dacă pe Valea Mureşului, se ştie că tradiţia există de mai bine de 200 de ani, originea obieciului este însă mult mai veche, încă de pe vremea dacilor.

"Se presupune că bătutul pe dube şi jocul dubii sunt foarte, foarte vechi, încă din perioada dacică, mai ales jocul dubii e acolo când se împreunează în cercurile feciorilor care joacă jocul dubii, când se formează aproximativ un semn al infinitului, legătura dintre prezent şi obârşii, şi trecut, te duce cu gândul la infinitatea existenţei pe aceste meleaguri", a mai declarat primarul comunei Săvârşin, Ioan Vodicean.

Umblatul cu duba se practică de către feciori şi barbaţi în seara de ajun, în prima zi de Crăciun, până seara târziu, şi a doua zi.

În timp ce merg de la o casă la alta, se bat dubele, ca toţi să ştie că se apropie colindătorii, apoi unul dintre ei intră în casă şi intrebă dacă-i primesc sau nu. La raspunsul afirmativ anunţă ceata care cântă, la uşă, colindul: „Slobozi-ne gazda-n casă / ca de aseară stam pe afară/ şi urechile îngheţară.”

Galerie foto

Dubaşii de pe Valea Mureşului

• 

• 

• 

• 

• 

Colindatul cu Steaua şi Vicleiul, tradiţii păstrate şi astăzi în judeţul Dolj

Scormonitul în foc, colindatul cu Moş Ajunul, cu Steaua sau Vicleiul sunt tradiţii de Crăciun care se mai păstrează şi astăzi în unele localităţi ale judeţului Dolj.

Pentru a nu se pierde, aceste practici ceremoniale care marchează naşterea lui Iisus Hristos au fost înregistrate de specialiştii Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Dumitru Nicolae, profesor pensionar, ajută Centrul pentru Promovarea Culturii Tradiţionale să descopere tradiţiile păstrate din bătrâni în judeţul Dolj.

Profesorul ne-a povestit că şi astăzi în unele localităţi, în Ajunul Crăciunului, se „vrăjeşte” la foc („scormonitul în foc”).

„Oricare din casă, indiferent de vârstă sau sex, dă cu barda în foc şi zice: „ – Bună dimineaţa lui Ajun / Că-i mai bună a lui Crăciun / Într-un ceas bun!/ Oile lânoase,/ Vacile lăptoase,/ Cai încurători,/ Oameni lucrători… Să se facă bucatele: porumbul, grâul etc.”, apoi se scormoneşte în foc cu nuiaua; în alte locuri nimeni nu intră în casă fără să aducă o bucată de lemn sau un braţ de paie, strigă: Pui, pui!... şi le aruncă în foc, primind în schimb colaci, mere, nuci sau bani”, a declarat, pentru MEDIAFAX, profesorul Dumitru Nicolae.

Colindatul cu „Steaua” în seara de ajun este obiceiul preferat al copiilor.

„Aceşti colindători purtau şi poartă încă o „stea” confecţionată cu patru-opt coarne, cu un mâner, împodobită cu ciucuri şi hârtie colorată şi sfinţi pictaţi. Poartă căciuli înalte, împodobite de asemenea cu panglici colorate, iar cei care nu mânuiesc „Steaua” au în mână săbii de lemn sau ciomege pentru a se apăra de câini. Se colindă la fereastră de cele mai multe ori, sau sunt primiţi în case de către gospodarii satelor. Primesc pentru urătură colaci , nuci, mere şi bani”, spune Dumitru Nicolae.

Cele mai numeroase variante de „Cântece de Stea” se întâlnesc în zona de nord a judeţului Dolj, pe Valea Amaradiei, în comuna Melineşti.

La Cernăteşti, dar îndeosebi la Salcia, în comuna Argetoaia, în Ajunul Crăciunului, pe înserat, se colindă cu Steaua, dar mai ales cu Vicleiul, o cutie mare, împodobită “în fel şi chip, pe care o poartă doi flăcăi”.

În interiorul cutiei există o scenă unde, „la vedere”, sunt jucate, de către un alt flăcău, nişte „păpuşi” confecţionate din lemn şi cârpe colorate, care dau naştere la o serie de momente în care se prezintă diferite obiceiuri sau sunt satirizate diferite întâmplări din lumea satului.

Întregul alai este însoţit de muzică; aici, cântecele pe ritmul cărora sunt jucate „păpuşile” erau interpretate de obicei de Ceata lu` Donică din Leordoasa, muzicant din tată-n fiu, pe numele adevărat Lică Constantin, agricultor, dar care a lucrat şi croitorie şi care din anul 1960 cânta şi la figorn, la fel cu alţi doi fraţi ai săi: unul tot la figorn ca şi el şi altul la “taiere”. Ceata lu` Donică cuprindea trei figoarne, o tobă şi „taiere”, asta când cânta la înmormântări. Pentru „govie” (hora satului) cântau două figoarne, o tobă, „taiere”, la care mai adăuga două „clanarete”. Pe vremea când cântau la nunţi, la aceste instrumente mai alipeau încă o tobă; trebuia formaţie mare fiindcă se împărţeau: la mireasă se duceau trei muzicanţi, iar la nunta mare rămâneau patru. Duminica, când mergeau la biserică, la cununie, se împreunau toţi cei şapte care cântau apoi reuniţi până luni seara, când se încheiau nunţile”, povesteşte profesorul Dumitru Nicolae.

Pentru Viclei, lăutarii erau tocmiţi de tineri, cu mult înainte şi ştiau că trebuie să meargă din casă-n casă, până spre dimineaţă, cântând de fiecare dată cele şapte cântece care însoţeau jocul păpuşilor: „Crăiţele”, „Floricica”, „Lupul şi oaia”, „Caii”, „Ursul”, „Mortul”, „Cerşitoarea”. Urmau două-trei hore, iar stăpânii casei se prindeau în joc.

Specialiştii Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj au cules şi mărturii ale bătrânilor satului, despre cum se colinda pe vremuri. Una dintre aceste mărturii este cea a lui Aurică Stănciulescu. Omul a povestit că în urmă cu 50 de ani, când se lăsa Postul de Crăciun, se asociau patru tineri şi „arvuneau” fetele care să le dea „păpuşi” pentru Viclei, dar şi pe lăutarii de la Argetoaia: Nicolae Figornistul cu cei doi băieţi ai săi.

Cu o săptămână înainte de Crăciun primeau păpuşile lucrate de fetele din sat, care se străduiau să le facă cât mai frumoase, le puneu pe Viclei, iar în Ajunul Crăciunului, seara, plecau cu lăutarii după ei pe la fiecare casă, având grijă să nu ocolească gospodăriile fetelor care le-au dat păpuşi, şi unde trebuia să scoată cât mai la vedere păpuşile lucrate de acestea, altfel „era mare supărare”.

Pentru ca Vicleiul să ajungă în fiecare casă se alcătuiau mai multe cete de flăcăi. Cei care primeau colinda îi răsplăteau cu bani. Dimineaţa tinerii numărau banii încasaţi, plăteau mai întâi lăutarii, iar dacă mai rămâneau îi împărţeau între ei.

“Dar nu pentru bani umblam cu Vicleiul ci pentru fetele cărora „le dam târcoale” şi pentru bucuria cu care întâmpinam această mare sărbătoare creştină. Mă bucur că obiceiul n-a pierit deşi, parcă, nu mai este ca pe vremea mea”, a spus bătrânul.

Citeşte şi: NORAD va monitoriza călătoria Moşului şi în acest an. Vezi în timp real traseul lui Moş Crăciun!

Citeşte şi: GALERIE FOTO Decoraţiuni inedite pentru bradul de Crăciun, realizate din lemn de fag tăiat cu laserul

Citeşte şi: MESAJE DE CRĂCIUN. Cum le urezi celor dragi "Sărbători fericite"/ "Crăciun fericit"

Citeşte şi: FOTO, VIDEO Principesa Margareta, mesaj de Crăciun pentru români: "Ne lipseşte reflexul de a respecta legea"/ Cum arată bradul şi masa de Crăciun a Familiei Regale