GALERIE FOTO | Un pompier din Botoşani se pregăteşte pentru un ultramaraton din Patagonia: ”Cel mai greu nu e să suporţi cele 55 de grade, ci lipsa apei”

VEZI MAI JOS GALERIA FOTO

În vârstă de 41 de ani, plutonierul major Iulian Rotariu, angajat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Botoşani, se pregăteşte pentru a participa la una dintre cele mai grele curse de alergare din lume – ”Roving Race”, care va avea loc în Patagonia, în luna noiembrie.

Pompierul din Botoşani este primul român care aleargă la ultramaratoane organizate în deşert şi a reuşit să se claseze pe primele locuri la toate compeţiile la care a participat, chiar dacă temperaturile extreme sunt greu de suportat.

Iulian Rotariu participă la maratoane în scop caritabil, pentru a-i sprijini pe copiii cu autism din Botoşani şi a început de curând pregătirile pentru o nouă cursă care va avea loc în perioada 12 – 19 noiembrie în cea mai faimoasă şi neîmblânzită regiune din America de Sud, dominată de munţii Anzi – Patagonia.

“Alerg pe dealurile şi pădurile din jurul oraşului şi mă pregătesc şi la baza sportivă a Liceului Sportiv din Botoşani, unde sunt ajutat de o profesoară să mă antrenez”, a declarat, pentru corespondentul MEDIAFAX, Iulian Rotariu.

Acesta afirmă că cel mai greu în cursele extreme pe care a reuşit să le ducă la bun sfârşit în ultimii doi ani, fie că este vorba de “Gobi March” din China, ”Atacama Crossing” din Chile sau ”Sahara Race”, nu a fost cursa propriu-zisă şi nici căldura excesivă care, la ultimul maraton, a ajuns până la 55 - 56 de grade Celsius, ci lipsa apei.

“Sunt variaţii uriaşe de temperatură, în timpul zilei au fost 55 - 56 de rade Celsius, iar în timpul nopţii temperatura este cuprinsă între 0 şi 5 grade. Cel mai greu însă este să rezişti cu cei 12 litri de apă pe care ţi-i dau organizatorii. Este foarte cald şi din păcate apa nu-ţi ajunge până la finalul zilei. Este foarte dificil, iar condiţiile de organizare nu sunt cele mai fericite. Dacă te trezeşti dimineaţa şi alergi pe răcoare şi reuşeşti să finalizezi cursa până la amiază, trebuie să stai la soare, sub cerul liber, până când apune soarele. Te prăjeşti efectiv la soare. Nu există nicio urmă de umbră şi atunci te rogi să ajungi cu bine acasă”, spune pompierul.

Acesta nu se gândeşte să renunţe, pentru că rugăciunile şi speranţele celor de acasă îi dau puterea să continue.

“De multe ori sunt întrebat de ce mă întorc să concurez la aceste maratoane extrem de dificile. Eu alerg pentru copiii a căror cursă nu se sfârşeşte niciodată. Totuşi, sunt pompier, aşa că pentru mine viaţa are prioritate. Chiar dacă rezultatele obţinute nu mă clasează pe primul loc, eu dau cât pot. Îmi depăşesc limitele, dar pentru mine viaţa are prioritate. Rămân oricum cu sechele după orice competiţie extremă - degerături, insolaţie, unghii distruse, dar rugăciunile m-au ajutat. Ele mă ţin în picioare: rugăciunile mele şi a celor de acasă”, spune Iulian Rotariu.

Pompierul din Botoşani a recunoscut că de mic copil îi plăcea să alerge, însă abia în urmă cu câţiva ani, după o problemă în familie, şi-a descoperit noua vocaţie, aceea de a alerga la maraton.

“De mic mi-am dorit să alerg. Alţi copii îşi doreau maşinuţe sau jucării, eu alegeam să alerg în deşert şi la polul nord. Copiii râdeau de mine, dar acesta a fost visul copilăriei mele. Acum cinci ani, băieţelul meu a suferit o intervenţie chirurgicală la Târgu Mureş. A fost operat pe inimă, iar operaţia a durat nouă ore. În tot acest timp eu am alergat în jurul spitalului din Mureş. Atunci m-a abordat cineva şi m-a întrebat dacă nu vreau să particip la un maraton. Am spus nu pentru că nu-mi stătea capul la aşa ceva, însă după ce am ajuns acasă, am început să mă gândesc dacă nu cumva aş putea alerga la maratoane. Primul maraton la care am alergat a fost în Piatra Craiului”, afirmă Rotariu.

De curând, Iulian Rotariu beneficiază de sprijinul ultramaratonistului Tibi Uşeriu, care îl găzduieşte în campusul de la Tăşuleasa Social, din Pasul Tihuţa, ori de câte ori pompierul din Botoşani poate ajunge aici şi îl ajută să se antreneze.

“Pentru mine este un mare pas înainte. Ajutorul domnului Uşeriu, sfaturile bune care vin de la cineva care ştie ce înseamnă un ultramaraton în condiţii extreme, mă ajută foarte mult”, adaugă subofiţerul.

Plutonierul major Iulian Rotariu a alergat, în cei doi ani de când participă la ultramaratoane, 750 de kilometri prin deşert şi a participat şi la o cursă de 420 de kilometri, de la Sofia la Bucureşti.

Cursa pentru care se pregăteşte acum, ”Roving Race Patagonia 2017”, se va desfăşura într-o zonă muntoasă, cu lacuri şi dune de nisip, la o altitudine de 3.000 de metri, şi aici variaţiile de temperatură fiind extreme.

Galerie foto

Iulian Rotariu, plutonierul major

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•