Gaura neagră din galaxia noastră este imprevizibilă STUDIU

Gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei noastre este haotică şi imprevizibilă, iar erupţiile sale sunt foarte neregulate atât zilnic, cât şi pe termen lung, a dezvăluit un nou studio, informează The Jerusalem Post.

Concluziile acestui studiu au fost publicate în revista academică de specialitate „Monthly Notices of the Royal Astronomical Society‘‘.

Găurile negre supermasive se află în centrul majorităţii, dacă nu al tuturor galaxiilor mari. După cum sugerează şi numele lor, aceste găuri negre supermasive sunt enorme, eclipsând multe alte obiecte din spaţiu.

Găurile negre, în general, sunt incredibil de misterioase. Ele sunt, în esenţă, doar concentraţii masive de gravitaţie atât de puternice încât nimic, nici măcar lumina, nu este capabilă să scape. Oamenii de ştiinţă nici măcar nu erau siguri că ele există în urmă cu 20-30 de ani, iar singurul mod în care ştim că aceste găuri neagre există este pentru că au o atracţie gravitaţională enormă care influenţează materia din jurul ei.

În timp ce înţelegem cum se formează majoritatea găurilor negre, nu înţelegem cum se formează găurile negre supermasive, deşi există multe teorii.

Un lucru pe care îl fac găurile negre, în afară de faptul că sunt mase enorme de gravitaţie, este să emită radiaţii şi unde radio.

Acest lucru în sine nu este surprinzător. În urmă cu aproape 50 de ani, Stephen Hawking a teoretizat că găurile negre ar produce o formă constantă de radiaţie în timp, ca orice alt obiect cald, temperatura fiind determinată de gravitaţia de la suprafaţă. Această formă de radiaţie, teoretizată de mult timp, a fost denumită radiaţia Hawking.

Timp de zeci de ani, s-a ştiut că aceasta produce explozii de radiaţii în fiecare zi. Dar ele sunt de zece până la o sută de ori mai strălucitoare decât semnalele normale.

De ce se întâmplă acest lucru?

Este ceea ce a încercat să afle echipa de cercetători, condusă de Alexis Andres de la Universitatea din Amsterdam.

Echipa s-a folosit de datele ce datează de mai bine de 15 ani, colectate de către Observatorul Neil Gehrels Swift al NASA, un satelit aflat pe orbita Pământului care se concentrează pe detectarea exploziilor de raze gamma.

Din aceste date au fost trase câteva concluzii. În primul rând, exploziile de raze gamma au fost foarte active între 2006 şi 2008. Dar, după aceea, a avut loc un declin abrupt până în 2012 şi a revenit din nou.

A existat un tipar în această situaţie?

Erupţiile sunt neregulate, dar există teorii posibile cu privire la acest lucru, chiar dacă modelele nu sunt răspunsul. Poate că are legătură cu norii care trec pe lângă ele sau cu alte stele. Dar, indiferent de asta, vor trebui să se obţină mai multe informaţii din cercetări suplimentare.

"Modul exact în care se produc erupţiile rămâne neclar", a declarat co-autorul Dr. Jakob van den Eijnden de la Universitatea din Oxford, într-un comunicat.

"S-a crezut anterior că mai multe erupţii urmează după ce norii gazoşi sau stelele trec pe lângă gaura neagră, dar nu există încă dovezi în acest sens. Şi nu putem confirma încă nici ipoteza conform căreia proprietăţile magnetice ale gazului din jur joacă un rol".

În cele din urmă, va trebui să se facă mai multe cercetări pentru a înţelege mai bine misterele găurilor negre supermasive.

Un alt studiu internaţional condus de Universitatea din Haifa încearcă să rezolve, de asemenea, un alt mister al acestor găuri negre, cartografiind vecinătatea acestora cu ajutorul Telescopului Spaţial Hubble al NASA.

Dar numai timpul va spune dacă aceste descoperiri vor putea ajuta la reconstituirea puzzle-ului găurilor negre supermasive din centrul galaxiei noastre.