După cum au documentat oamenii de ştiinţă într-o lucrare publicată joi în revista Microbial Genomics, acestea chiar au luat puţin în greutate şi au reuşit să se metamorfozeze în gândaci în cea mai mare parte a timpului, ceea ce i-a determinat pe cercetători să le verifice sistemul digestiv pentru a găsi microbi care ar putea descompune polistirenul. Dacă oamenii de ştiinţă pot înţelege setul de instrumente al acestor microbi, pot concepe o modalitate mai bună de reciclare a acestei substanţe tenace, care, dacă este lăsată singură, poate persista în mediul înconjurător sute de ani sau mai mult.
Acestea nu sunt primele insecte care au fost hrănite cu polistiren în laborator. Viermii de făină sunt cunoscuţi pentru capacitatea lor de a mânca substanţa care compune ambalajul alunelor, printre alte materiale plastice, a declarat Christian Rinke, microbiolog la Universitatea Queensland din Australia şi unul dintre autorii noii lucrări, potrivit New York Times.
Atât viermii de făină, cât şi super viermii au fost observaţi consumând polistiren, iar aceştia îşi pierd această abilitate atunci când sunt hrăniţi cu antibiotice. Astfel, cercetătorii au ajuns la concluzia că microbiomul lor intestinal se află probabil în spatele acestui talent neobişnuit.
Dr. Rinke şi colegii săi au crescut trei grupuri de super viermi în laborator. Un grup a mâncat tărâţe, unul a mâncat blocuri de polistiren şi al treilea nu a mâncat nimic.
În timp ce tărâţele erau evident mult mai atractive pentru super viermi, aceştia au fost dispuşi să încerce şi polistirenul. În 48 de ore, fecalele grupului de polistiren au trecut de la maro deschis la alb, iar greutatea lor a crescut foarte încet pe parcursul a trei săptămâni.