Herbie Hancock la Sala Palatului - un concert superb

Deşi cu 20 de minute înainte de ora anunţată pentru începerea concertului majoritatea scaunelor erau goale, în scurt timp "minunea" s-a produs: sala s-a umplut până la refuz. Luminile s-au stins şi, în aplauzele publicului, pe scenă a urcat bateristul Trevor Lawrence Jr, care a pornit un ritm funk, apăsat şi intens, pe care a intrat, după câteva momente bassistul James Genus, care a umplut sala cu un sunet cald, puternic şi armonios. Pe groove-ul celor doi şi-a făcut apariţia chitaristul Lionel Loueke, urmat de marele pianist Greg Phillinganes.

Ultimul pe scenă a urcat Herbie Hancock, care, zâmbind, cu o bucurie radioasă pe chip, s-a înclinat spre public şi s-a alăturat construcţiei muzicale începute de cei patru. Au urmat 15 minute de ritmuri schimbătoare, armonii, solo-uri, break-uri, trecând prin jazz, funk, rock, chiar şi hip-hop, totul livrat publicului la un standard sonor impecabil.

După prima piesă, Herbie Hancock a salutat publicul, a vorbit şi a râs cu poftă: "Deja sunteţi un public minunat. Aţi început să fiţi un public minunat de dinainte ca noi să ajungem aici. Simţiţi energia? Suntem la Bucureşti! Mulţumim, Bucureşti".

Hancock şi-a prezentat apoi pe îndelete formaţia. A spus despre bassist că are mai multe degete decât este normal, despre chitarist că este "incredibil, de pe Marte", şi a ţinut să precizeze că Greg Phillinganes a cântat alături de Stevie Wonder, Michael Jackson, Paul McCartney, Eric Clapton sau Quincy Jones. "Şi acum este pentru prima oară la Bucureşti", a completat Hancock. Phillinganes a răspuns că este, de fapt, pentru a doua oară, pentru că în anii '90 a fost la Bucureşti cu Michael Jackson.

Hancock şi-a prezentat apoi cel mai recent disc, "The Imagine Project", înregistrat în diverse locaţii din întreaga lume, cu cântăreţi precum Pink, Seal, Dave Matthews şi cu muzicieni din India, Congo, Irlanda, SUA, Franţa ş.a.m.d. Artistul a spus că nu a putut aduce cu el, în turneu, atât de mulţi oameni, şi a menţionat că prestaţia muzicală a unora dintre aceştia se va putea auzi, alături de cea a muzicienilor care cântă live, de pe calculatoarele aflate pe scenă. Hancock a prezentat-o apoi pe solista Kristina Train, care a interpretat majoritatea părţilor principale de voce din concert.

A urmat "Imagine", a lui Lennon, prima piesă de pe discul prezentat de Hancock, un melanj de jazz, gospel şi world music condus de vocea puternică şi amplă a Kristinei Train.

Unul din multele puncte forte ale serii a fost şi vocea incredibilă a lui Phillinganes, cunoscut până acum în principal pentru postura de "session musician" la clape. Acesta a cântat, vineri, vocea principală pe câteva piese, cu un timbru, o eleganţă şi o maturitate superbe.

Hancock şi-a purtat trupa prin piese precum "Don't give up" (Peter Gabriel şi Kate Bush), "The times they are a' changing" (Bob Dylan), "A change is gonna come" (Sam Cooke), "Exodus" (Bob Marley). Artiştii au interpretat şi pasaje instrumentale excepţionale - "Watermelon Man", "Chameleon" - unele intense, tumultoase şi rapide, altele extrem de rarefiate - o singură notă şoptită, prelungită aproape cinci minute de cei cinci instrumentişti, în liniştea atentă a sălii.

A fost şi un episod solo, la pian, al lui Hancock, cald şi savuros, construit pe câteva acorduri line şi dezvoltat până la o complexitate de muzică clasică. Bineînţeles, nu a lipsit hit-ul "Cantaloupe Island", cântat cu poftă şi vigoare.

La final, publicul a aplaudat mult, a insistat, iar Hancock&Co s-au întors pentru un bis instrumental.

În concluzie, prestaţia lui Hancock la Bucureşti a fost un concert luminos, contemporan, calm şi ritmat, susţinut de un grup de muzicieni proaspeţi şi maturi, care i-au determinat pe cei peste 3.000 de spectatori prezenţi să aplaude îndelung şi să plece de la concert zâmbind elegant.

Cu un portofoliu ce reuneşte 50 de albume proprii, peste 20 de milioane de copii vândute în întreaga lume, 12 premii Grammy, un premiu Oscar pentru coloana sonoră a filmului "Round Midnight", precum şi alte peste 25 de distincţii - printre care Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer primit la Paris în 1985, dar şi titlul de artistul anului oferit de fundaţia Harvard în anul 2008 -, şi numeroase colaborări de succes alături de nume celebre ca Miles Davis, Joni Mitchell, Stevie Wonder, Sting, Annie Lennox, Christina Aguilera, Carlos Santana, Norah Jones şi Leonard Cohen, Herbie Hancock este considerat unul dintre cele mai reprezentative nume ale jazz-ului modern internaţional.

Herbie Hancock, unul dintre cei mai influenţi muzicieni de jazz ai tuturor timpurilor, este invitatul de onoare al ceremoniei de decernare a premiului Nobel pentru pace, la cea de-a 17-a ediţie a evenimentului, care va avea loc anul acesta pe 11 decembrie.

De altfel, într-un interviu acordat recent, artistul a vorbit despre modul în care percepe el însuşi situaţia actuală a omenirii: "Ca om, sunt extrem de îngrijorat de lumea în care trăim. Sunt îngrijorat pentru pace. Sunt îngrijorat de inumanitatea omului faţă de om. Sunt îngrijorat pentru mediu. Nu mă plimb, aşa cum mulţi muzicieni o fac, cu căştile în urechi ascultând muzică la iPod toată ziua, refugiindu-mă în muzică în permanenţă. Ba din contră, încerc ca prin muzică să-i aduc pe oameni mai aproape unii de alţii".

Material de Cristian Fierbinţeanu, fierbinteanu@mediafax.ro.