Un fost miner rămas fără mâna dreaptă cântă cu o vioară căreia nu-i mişcă arcuşul

Alexandru Covaci (54 de ani) a suferit accidentul de mină la Petroşani, în urmă cu 17 ani. În prezent, locuieşte în comuna Dumitriţa, situată la câţiva kilometri de Bistriţa.

Bărbatul reuşeşte să uimească trecătorii prin zona centrală a municipiului cu precizia cu care redă melodii vechi, romanţe sau chiar cântece milităreşti, cu toate că îi lipseşte o mână, având o proteză în locul ei, şi nu îşi poate mişca piciorul drept.

"Am norocul că am învăţat să cânt la vioară când aveam numai cinci ani. După accident, mi-a folosit foarte mult asta. Am primit vioara de la cineva, în dar. Reuşesc să cânt cu ajutorul lui Dumnezeu. Ţin arcuşul fix în proteză şi mişc capul şi umărul cu vioara, aşa cânt", povesteşte bărbatul.

O floare rară, care rezistă aproximativ o săptămână, a apărut în Lunca Timișului

Studiu. O pastilă obișnuită pentru somn ar putea preveni Alzheimerul

El şi-a găsit loc în complexul Sugălete, un ansamblu arhitectural format din mai multe arcade, unic în Transilvania.

"Îmi place aici că e umbră şi e ecou. Lumea se opreşte, mă ascultă, îmi mai dă câte un bănuţ. Eu le mulţumesc şi mă bucur, mă rog lui Dumnezeu pentru ei, că aşa e frumos să faci pentru binefăcători", spune bărbatul, care adună banii în cutia viorii.

Organizarea ediţiei din acest an a Zilelor Bistriţei l-a cam nemulţumit. Tarabele cu mici şi bere au fost mutate de autorităţi în Heidenfeld, un câmp din afara oraşului şi numai concertele se ţin în centru.

"Nu prea am cui cânta acum, dar eu stau şi aştept lumea să vină. Ar fi păcat să treacă ediţia din acest an a sărbătorii oraşului şi să nu mă asculte lumea şi pe mine. Vin de ani buni", a mai spus bărbatul.

Ediţia 2009 a Zilelor Bistriţei marchează 745 de ani de la prima atestare documentară a oraşului. În premieră, sărbătoarea are loc în două părţi, în afara oraşului şi în centru. Bugetul manifestării este de 140.000 de lei.