Iahtul regal Nahlin, care a petrecut 62 de ani în România, a revenit în Marea Britanie

Iahtul Nahlin a intrat graţios, luni, în portul Dartmouth, atrăgând privirile a sute de oameni aflaţi pe chei şi eclipsând celelalte ambarcaţiuni. Nava, concepută de Sir James Dyson pentru Lady Annie Henrietta Yule şi lansată în 1930, a fost restaurată pe continent şi a revenit în cea mai bună formă în Marea Britanie, după 70 de ani.

La lansarea sa, Nahlin reprezenta "ultimul răcnet" în materie de lux şi era deţinut de cea mai bogată femeie din Marea Britanie la vremea aceea. Avea şase camere cu băi, un salon pentru doamne, o sală de sport şi o bibliotecă.

Acest iaht a fost "picătura care a umplut paharul" în timpul crizei dinastice cauzate de aventura regelui Edward al VIII-lea cu americanca Wallis Simpson, care era căsătorită. Cei doi au făcut pe acest iaht o croazieră în Europa de Est, în vara anului 1936, spre oroarea guvernului britanic. În timpul călătoriei, ei au petrecut cu liderii mai multor ţări care sprijineau la vremea aceea nazismul şi, în general, s-au dat în spectacol. După câteva luni, Edward, proclamat rege în ianuarie 1936, a abdicat.

În următorii ani, iahtul Nahlin a fost cumpărat şi vândut în mai multe rânduri, până a ajuns în stadiul cel mai jos - acela de restaurant plutitor pe Dunăre. Deşi în prezent i-a fost redată strălucirea originară, umbra scandalului regal în care a fost implicat va persista asupra sa, notează cotidianul britanic.

În 1937, nava a fost cumpărată de regele Carol al II-lea al României, pentru suma de 120.000 de lire sterline, şi a fost botezată Luceafărul. Ancorată la Galaţi, nava găzduieşte, pe 18 octombrie 1938, o întâlnire între regele Carol al II-lea, ministrul de Externe al Poloniei, colonelul Josef Beck, şi omologul său român, Nicolae Petrescu Comnen, discuţiile încadrându-se în criza politică postmuncheneză.

După abdicarea lui Carol, în 1940, vasul a fost preluat de Ministerul Culturii, devenind charter, muzeu plutitor şi, în cele din urmă, restaurant plutitor pe Dunăre, după ce a fost naţionalizat, în 1948, i-au fost îndepărtate blazoanele regale şi a fost rebotezat Răsăritul şi apoi Libertatea. Iahtul a fost folosit astfel ca restaurant şi hotel, devenind o efigie a Galaţiului.

Iahtul, ajuns într-o stare avansată de degradare, a fost vândut de Societatea Comercială "Regal" S.A. Galaţi firmei britanice Edmiston Comp., intrând astfel în litigiu cu Ministerul Culturii, întrucât vasul făcea parte din patrimoniul naţional. Ministerul Culturii a formulat o plângere, la data de 28 decembrie 1998, la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi, împotriva Societăţii Comerciale "Regal", având ca obiect modul de organizare a licitaţiei, însă Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a dispus scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor care au organizat licitaţia.

Firma britanică a primit un aviz, de la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor din cadrul Ministerului Culturii, pentru exportul temporar al iahtului, necesar restaurării, la şantierul naval Even Port Royal din Marea Britanie, unde a fost construit acesta şi unde se aflau planurile originale, plătind o asigurare de 265.000 de dolari. Vasul a părăsit România pe 25 septembrie 1999 şi nu s-a mai întors în ţară.