Ierusalim: O parte din Zidul Plângerii se sfărâmă

Problema este cu atât mai serioasă cu cât, cu şase milioane de vizitatori pe an, zidul, ultimul vestigiu al celui de-al doilea Templu, distrus de romani în 70 d.Cr., este de departe cel mai frecventat obiectiv turistic israelian.

În mod curios, pietrele originale, zidite în urmă cu 20 de secole, au rezistat în timp, iar cele mai recente, mai mici, plasate în partea de sus a zidului 2.000 de ani mai târziu, dau semne grave de uzură, a indicat rabinul zidului, Shmuel Rabinovitch. "Problema o constituie pietrele din epoca mandatului britanic (între 1917 şi 1948), care se fărâmiţează şi pe care trebuie să le restaurăm", a adăugat rabinul.

Potrivit acestuia, lucrările de refacere a zidului trebuie să înceapă după Pessah (Paştele evreiesc), sărbătorit începând de vineri. Lucrările ar urma să se desfăşoare pe parcursul întregii veri.

Însă reparaţiile riscă să provoace conflicte între bătrânii înţelepţi. Potrivit unor numeroase interpretări ale legii iudaice, este de fapt interzis să deplasezi, să înlocuieşti sau să repari pietrele din Zidul Plângerii. Marele rabin sefard Shlomo Amar a decretat în trecut că lucrările de reparare nu pot fi efectuate decât de evrei care s-au purificat într-o baie rituală, la lumina zilei.

În aşteptarea reparaţiilor, vasta esplanadă care se întinde în faţa Zidului va fi deschisă publicului, a indicat Rabinovitch, asigurând că vizitatorii nu au de ce să se teamă că le-ar putea cădea vreo piatră în cap.

Departamentul israelian pentru antichităţi se va implica în lucrările de reparare şi ar putea chiar să instaleze o plasă de securitate în caz de nevoie, a spus Raanan Kislev, unul dintre directorii instituţiei. Acesta a precizat că departamentul face regulat inspecţii ale zidului, pentru a evalua stricăciunile şi a acţiona în consecinţă. Potrivit specialiştilor, zidul este, deocamdată, stabil.

Zidul Plângerii este ultimul vestigiu al Templului evreiesc al lui Irod şi, totodată, este cea mai sensibilă zonă a Ierusalimului, sfântă atât pentru evrei, cât şi pentru musulmani. Numele său vine de la faptul că israelienii plâng aici pierderea Templului din partea cealaltă a zidului.

Zidul a fost ridicat în 37 î.Hr, când regele Irod a decis să mărească cel de-al doilea Templu, aflat în centrul vieţii spirituale evreieşti din epocă. El a ordonat construirea a patru ziduri în jurul esplanadei, pentru susţinerea ansamblului edificiului. Zidul se ridică în sectorul oriental al Oraşului Sfânt cucerit şi anexat Israelului în timpul războiului din iunie 1967. Este situat la nivelul inferior al Esplanadei Moscheilor, al treilea loc sfânt al Islamului, după Meca şi Medina.

Mare parte din zidul lung de 488 de metri este subterană şi se întinde în oraşul vechi.