Impactul profund al omenirii asupra vieţii animalelor

Modificările aduse de om mediului afectează diverse specii, de la insecte la balene, modificându-le comportamentele, habitatele, modelele de migraţie, dietele, compoziţiile genetice şi interacţiunile sociale, scrie Scientific American. Un exemplu notabil este Cotarul mesteacănului (Biston betularia), o specie de molii al cărei colorit a trecut de la luminos la închis ca răspuns la funinginea industrială, evidenţiind schimbări evolutive induse de om.

Consecinţele acestor schimbări sunt evidente în discrepanţele dintre animale şi mediile lor. De exemplu, rândunicile de scorbură (Tachycineta bicolor) din nordul New York-ului îţi încep reproducerea mai devreme din cauza temperaturilor crescute din primăvară, cauzate de emisiile crescute de dioxid de carbon. Astfel, aceste păsări se confruntă cu riscul de îngheţ, fiind afectată şi disponibilitatea hranei pentru puii lor, crescând astfel eşecul speciei.

În plus, lumina artificială nocturnă perturbă ritualurile de curtare ale licuricilor şi afectează, de asemenea, cronometrarea reproducţiei mierlelor (Turdus merula), conducând o la maturitate sexuală timpurie şi la sezoane de reproducere prelungite. Urbanizarea agravează aceste efecte, modificând comportamentele şi personalităţile animalelor. Şoarecii dungaţi de câmp (Apodemus agrarius) din zonele urbane prezintă trăsături mai îndrăzneţe şi mai exploratorii în comparaţie cu omologii lor din mediul rural.

Drept răspuns la perturbările antropogene, unele specii demonstrează comportamente sau adaptări inovatoare. Din cauza defrişărilor masive, cele mai multe specii de papagali din zona neotropicală care îşi fac cuiburi în scorburi de copaci şi-au găsit alternative în mediile urbane, făcându-şi cuiburi în găurile din pereţii clădirilor şi gărilor, iar datele arată că aceştia şi-au făcut mai degrabă cuiburi în palmierii care au fost scutiţi de tăieri decât în stejarii, fagii şi pinii pe care îi preferau înainte. locurile de cuibărit, în timp ce Myna comună (Acridotheres tristis) din Australia, echivalentul tropical al graurilor de la noi, dezvoltă comportamente antipredator ca răspuns la eforturile de capturare.

De asemenea, poluarea fonică afectează speciile marine mari în mod diferit în funcţie de dependenţa lor de semnalele acustice pentru detectarea prădătorilor. Multe specii de balene îşi reduc timpul de hrănire ca răspuns la sonar, demonstrând cum comportamentele naturale ale speciilor pot prezice susceptibilitatea lor la perturbările induse de om.

Aceste exemple subliniază necesitatea urgentă de a înţelege şi de a atenua impactul evoluţiei antropogene asupra biodiversităţii. Studiind modul în care animalele răspund la schimbările induse de om, putem dezvolta strategii pentru a minimiza efectele adverse şi pentru a conserva integritatea ecologică pentru generaţiile viitoare.