În căutarea originilor vieţii, cercetătorii forează mantaua Pământului la adâncimi tot mai mari

În primăvara anului 2023, o echipă de oameni de ştiinţă aflată la bordul navei de foraj oceanic JOIDES Resolution a pornit într-o expediţie de pionierat pentru a explora mantaua Pământului mai adânc decât oricând înainte, scrie Smithsonian Magazine. Ţintind Masivul Atlantis, un munte subacvatic situat la vest de Dorsala Atlanticului de Mijloc, echipa a planificat iniţial să foreze doar 200 de metri din cauza temerilor privind blocarea echipamentului. Împotriva aşteptărilor, au reuşit să penetreze 1.270 de metri în fundul mării, stabilind un nou record pentru forajul în mantaua terestră. Această realizare remarcabilă, detaliată recent în jurnalul Science, oferă perspective promiţătoare pentru înţelegerea originii vieţii pe planeta noastră.

Mostrele de rocă extrase provin din manta Pământului, un strat vast, compus predominant din rocă solidă, situat între scoarţă şi nucleu. Deşi mantaua este în mod normal inaccesibilă, regiuni precum Masivul Atlantis oferă oportunităţi unice, unde mişcările plăcilor tectonice au expus aceste straturi profunde. În astfel de medii subacvatice, interacţiunile dintre rocile din manta şi apa sărată a mării iniţiază reacţii chimice care produc molecule esenţiale, precum hidrogenul şi metanul. Aceste substanţe se reîntorc în ocean prin fante hidrotermale, în special în formaţiuni cunoscute sub numele de „Lost City”, susţinând viaţa microbiană care formează fundaţia unor ecosisteme complexe.

Cercetătorul principal Johan Lissenberg de la Universitatea Cardiff, Regatul Unit, a evidenţiat „bucătăria chimică” prezentă în subsolul Masivului Atlantis, subliniind rolul mineralelor precum olivina în catalizarea acestor reacţii vitale. Înţelegerea acestor procese nu doar că oferă perspective asupra potenţialei origini a vieţii pe Pământ, dar are şi implicaţii pentru căutarea vieţii extraterestre, deoarece condiţii similare ar putea exista pe alte corpuri cereşti.

Descoperirile expediţiei au, de asemenea, o semnificaţie importantă pentru ştiinţele geofizice. Analizarea compoziţiei rocilor din mostre poate oferi perspective asupra dinamicii mantalei, care sunt legate de fenomene precum vulcanii şi cutremurele. Examinările preliminare au dezvăluit distribuţii minerale neaşteptate, cu niveluri mai scăzute de piroxen şi concentraţii mai mari de magneziu, sugerând un grad mai mare de topire a mantalei în această regiune decât se credea anterior.

Deborah Kelley, un oceanograf de la Universitatea din Washington, a lăudat studiul ca fiind „foarte important”, subliniind că stabileşte o înţelegere fundamentală pentru cercetările viitoare. Pe măsură ce analizele detaliate progresează, comunitatea ştiinţifică anticipează cu nerăbdare revelaţiile care ar putea transforma înţelegerea noastră asupra mecanismelor interne ale Pământului şi a condiţiilor primordiale care au favorizat apariţia vieţii.