Incursiune în istoria muzicii de chitară, cu Eric Clapton şi Steve Winwood

Două legende ale muzicii rock, cunoscuţi pentru măiestria, lor dar şi pentru versatilitatea cu care abordează diferite genuri, cei doi nu s-au dezminţit la Bucureşti, în faţa miilor de spectatori de la Stadionul "Iolanda Balaş Sotter". Ca doi gentlemani adevăraţi, şi-au lăsat unul altuia locul în lumina reflectoarelor, s-au completat la melodii care au entuziasmat spectatorii, toate acestea cu gesturi familiare şi pline de bucuria de a cânta.

Steve Winwood a sărit de la pian la orgă şi apoi la voce, iar Eric Clapton a abordat uneori solourile prelungi la chitara electrică, alteori ritmurile de blues în ritm acustic şi, când situaţia o cerea, i-a ţinut doar riitmul lui Winwood, în momentele în care acesta strălucea pe scenă.

Primele piese ale concertului, în ritm de country, au dat sentimentul unei petreceri câmpeneşti, pe stadionul din marginea Bucureştiului, cu atât mai mult cu cât jumătate din stadion era acoperit cu scaune albe, pe care fanii savurau liniştiţi, muzica. Acestea pentru că energia Clapton - Winwood nu a fost una expansivă, ci una care i-a făcut pe fani să tacă în faţa muzicii.

Primul moment în care publicul a explodat în aplauze a fost când Clapton şi-a luat, pentru prima dată, în primire, rolul de solist, la "Presence of the Lord". Dialogul artişti - public a urmat o ordine de la sine înţeleasă: un solo de tobe - solo de orgă (Winwood) - solo chitară (Clapton) şi aplauze prelungite. De la ritmurile country şi accentele gospel, artiştii au trecut la melodiile de suflet. Clapton a revenit la ritmul "de suflet", bluesul, pentru a trece, în forţă, împreună cu Winwood, la ritmul săltăreţ de country, asezonat, bineînţeles, cu solouri de chitară bine dozate.

Steve Winwood a acaparat atenţia publicului cu, probabil cea mai cunoscută şi cea mai iubită baladă sudistă, "Georgia on my mind". După momentul de nostalgie, Clapton a plusat cu "Drifting Blues", cântat la o chitară semiacustică, pe genunchi, în mijlocul scenei imense şi în aplauzele publicului care ţinea ritmul cântecului. Cei doi şi-au reunit forţele pentru "How Long Blues", în care au cântat cu relaxarea unor tineri în sala de repetiţii. Dar hiturile nu s-au lăsat aşteptate, căci imediat, Clapton a încântat publicul cu "Layla".

Şi din nou a venit vremea hiturilor: "Gimme some lovin'", urmat de coverul melodiei-cult a lui Jimi Hendrix, "Voodoo child". Cea din urmă, cu solourile de chitară prelungi acompaniate de orga şi vocea lui Winwood, au ridicat publicul în picioare.

Aceiaşi spectatori, aşezaţi cuminţi pe scăunelele albe sau pe iarbă, au cântat, spre finalul show-ului de peste două ore, "Cocaine", împreună cu Eric Clapton.

Deşi trupa nu a adresat niciun cuvânt direct publicului, lipsind până şi tradiţionala prezentare a membrilor, comunicarea cu acesta a fost la un alt nivel, prin intermediul muzicii.

Eric Clapton & Steve Winwood Live în România a fost un eveniment prezentat de East European Concert şi Marcel Avram, prin asociere cu D&D East Entertainment.

Eric Clapton este singurul muzician inclus de trei ori în Rock and Roll Hall of Fame (ca membru al Yardbirds, al Cream, dar şi ca artist solo). Eric Clapton s-a clasat pe locul al patrulea în topul revistei Rolling Stone "100 cei mai buni chitarişti ai tuturor timpurilor".

La rândul lui, prieten vechi şi fost coleg de trupă cu Clapton, Steve Winwood cântă cu voce de tenor şi este multiinstrumentalist. A câştigat numeroase premii Grammy, iar în 2008, revista Rolling Stone l-a clasat pe locul 33 în topul "100 cei mai buni cântăreţi ai tuturor timpurilor".

Material de Oana Ghita, oana.ghita@mediafax.ro.