INTERVIU: Alanis Morissette: Cred că publicul ar trebui să accepte latura mea umană

Înainte de a urca pe scena festivalului, artista a acordat un interviu agenţiei MEDIAFAX, în care a povestit despre noile sale creaţii muzicale, sursele sale de inspiraţie, despre felul său de a trăi actul artistic, exprimându-şi, de asemenea, dorinţa de a reveni în România.

Reporter: Cum ai caracteriza abordarea muzicală de pe ultimul album al tău - "Flavours of Entaglement"?

Alanis Morissette: Cred că, din punct de vedere muzical, pentru că am lucrat cu Guy Sigsworth (coproducător al albumului, alături de Alanis Morissette, n. red.), albumul "conduce jocul" foarte organic - chitară, bas, pian, voce. Apoi, este şi o abordare tehnologică - pentru că Guy este foarte tehnologic.

Rep.: Muzica de pe ultimul tău album parcurge un drum de la suferinţă la speranţă, de la întuneric la lumină. Care este mesajul pe care ascultătorul ar trebui să-l reţină?

A.M.: Cred că ar trebui doar să accepte latura mea umană - fie că sunt furioasă, tristă, meschină sau tolerantă şi generoasă -, oricare ar fi aceasta la un anumit moment dat. Acest lucru contează cel mai mult.

Rep.: Ai spune că noul album te caracterizează într-un mod foart intim?

A.M.: Da, foarte. Este particularizat de trăirile la timpul prezent. Scriam ceea ce trăiam la acel moment, aşa că este foarte actual, puternic, emoţional.

Rep.: Care sunt poveştile din spatele pieselor?

A.M.: "Moratorium" este un cântec despre luarea unei pauze într-o relaţie amoroasă, "Citizen Of The Planet" este o poveste despre perioada în care, copil fiind, locuiam în Germania - este vorba despre setea mea de a călători, "Not As We" este despre momentul unei despărţiri, redat "la cald".

Rep.: Cum merge turneul până în prezent?

A.M.: Minunat. Toţi suntem foarte obosiţi, dar suntem şi foarte entuziasmaţi de concertele noastre. Show-urile sunt cele care ne ţin cu adevărat în viaţă şi ne dau energie. De fiecare dată când avem câte un concert, suntem foarte încântaţi.

Rep.: N-ai mai cântat în România până acum. Ce aştepţi de la publicul din România?

A.M.: Sunt aici de mai puţin de 24 de ore, aşa că învăţ multe despre cultura unui popor bazându-mă pe public, în funcţie de diferite niveluri atenţie, de energie, de respect pentru artă pe care acesta le arată. Pot spune multe despre o ţară doar văzându-i publicul care vine la concert, aşa că întotdeauna sunt curioasă cât de sensibil este acesta.

Rep.: 24 de ore nu e mult. Călătoreşti mult, ai văzut multe... Ce părere ţi-a făcut România într-un timp atât de scurt?

A.M.: Nu am avut timp să vizitez prea multe în această oprire, dar ne vom întoarce.

Rep.: Ai o carieră impresionantă în spate. Care consideri că a fost vârful pe care l-ai atins şi când crezi că a fost momentul cel mai greu de până acum?

A.M.: Cel mai important moment e cel în care creezi albumele - munca la acest album a fost cu siguranţă un vârf. Cel mai provocator moment cred că a fost în timpul perioadei "Jagged Little Pill" - nu eram obişnuită să mă aflu în ochiul publicului, aşa că mă adaptam. Multă lume avea diverse păreri în ceea ce mă priveşte, iar eu nu ştiam cum să reacţionez.

Rep.: Cum s-au schimbat lucrurile de atunci? Te afectează criticile?

A.M.: Când eram mai tânără, da. Acum tind să cred că toate spun lucruri adeevărate (…). De exemplu, dacă citesc ceva (despre mine, n. red.) - ceea ce de obicei nu fac -, mă întreb dacă are dreptate, dacă chiar asta am simţit când am compus, dacă chiar aşa m-am simţit. Uneori e minunat când primeşti critici - chiar dacă nu pe moment, mai apoi poţi fi inspirat să vezi ceva ce n-ai remarcat din primul moment.

Rep.: Cât de importante sunt versurile pentru tine, în ceea ce priveşte muzica ta?

A.M.: Muzica este maşina, iar versurile sunt şoferul. Oferă direcţie.

Rep.: Ce fel de muzică asculţi?

A.M.: Tot felul de muzică. În ultima vreme, ascult o cântăreaţă pe nume Sara Slean, din Canada. Tocmai a lansat un album intitulat "The Baronesse", pe care îl ador… Rufus Wainwright. Îmi place muzica autobiografică - îl iubesc pe Bob Dylan, întotdeauna Joni Mitchell…

Rep.: Ce crezi despre influenţa Internetului asupra industriei muzicale?

A.M.: Cred că e minunat faptul că oamenii pot obţine conţinut muzical instant. De asemenea, de mult timp îmi place să fac clipuri video şi să împărtăşesc diverse lucruri prin intermediul site-ului meu (…). Îmi plac opţiunile.

Cântăreaţă şi compozitoare de origine canadiană, Alanis Morissette şi-a făcut debutul în lumea muzicii la vârsta de zece ani, când a înregistrat primul single din carieră - "Fate Stay With Me". La 14 ani a semnat primul contract cu o casă de discuri, iar în 1991 a lansat albumul "Alanis", al cărei succes i-a adus discul de platină în Canada şi un Juno Award (Grammy-ul canadian), la categoria "cea mai promiţăroare interpretă".

Debutul său pe plan internaţional a avut loc în 1995, odată cu albumul "Jagged Little Pill", care a intrat în istoria muzicii drept cel mai bine vândut album de debut al unei artiste solo. Urmează alte patru albume cu vânzări record, precum şi numeroase single-uri care au urcat în topuri - "You Oughta Know", "All I Really Want", "One Hand In My Pocket", "Ironic", "You Learn", "Head over Feet", "Uninvited" (inclus pe coloana sonoră a filmului "City of Angels"), "Thank U", "That I Would Be Good", "Hands Clean", "So Pure", "King of Pain".

Apreciată pentru vocea sa, dar şi pentru originalitatea versurilor, Alanis Morissette a fost recompensată de-a lungul carierei cu nu mai puţin de 12 premii Juno şi şapte Grammy, înregistrând vânzări de peste 55 de milioane de albume în întreaga lume. De altfel, Alanis este considerată una dintre artistele cu cele mai mari vânzări din industria muzicală.

Ironic