INTERVIU Istoricul Sorin Iftimi: Capitala Moldovei sărbătoreşte anual sacrificiul ieşenilor - Unirea din 1859

În fiecare an, în 24 ianuarie toţii ochii sunt îndreptaţi către Piaţa Unirii din Iaşi, unde se sărbătoreşte Unirea Principatelor Române. Este vorba despre locul în care în 1857 s-a jucat prima Horă a Unirii şi unde acum este amplasată statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Sorin Ifimi, istoric la Muzeul de Istorie din cadrul Complexului Naţional Muzeal Moldova, spune că Unirea s-a făcut în doi paşi şi că totul s-a întâmplat datorită valorificării unei neclarităţi din Convenţia de la Paris.

„Unirea de la 1859 reprezintă, de fapt, piatra de fundaţie a României Moderne. Este un moment deosebit de important, iar formula de <Mica Unire> folosită uneori nu este cea mai potrivită pentru că este un act istoric deplin, este momentul în care prin Unirea celor două Principate Româneşti a rezultat România de astăzi. Un nou stat a apărut astfel pe harta Europei", spune istoricul Sorin Ifimi.

Au urmat Divanurile ad-hoc şi negocierile din cele două capitale ale Principatelor.

„Unirea s-a realizat în doi paşi. Ea a fost posibilă doar în urma Războiului Crimeii, când Rusia de atunci a fost învinsă şi puterile europene au reuşit să creeze un cadru mai democratic pentru micile state din Europa şi, în aceste condiţii, s-a organizat o Conferinţă la Paris, s-a impus atunci ideea ca popoarele mici să fie şi ele ascultate. În felul acesta s-a ajuns la cele două consultări ale populaţiei, cunoscute ca Divanurile ad-hoc din 1857. Într-o primă fază, alegerile au fost alterate în Moldova şi, în urma unei repuneri a problemei, în urma discuţiei între Împăratul Napoleon al III-lea şi Regina Victoria, s-a ajuns la reluarea alegerilor. În Moldova, Partida Unionistă şi-a impus candidatul, alegându-l la 3 ianuarie pe Alexandru Ioan Cuza, iar la 5 ianuarie câştigând alegerile cu unanimitate de voturi”, a explicat istoricul contextul internaţional în care a fost posibilă Unirea.

Cea de-a doua etapă a Unirii Principatelor a avut loc la Bucureşti.

„La 24 ianuarie a fost cea de-a doua fază a Unirii, în care muntenii au reuşit să se mobilizeze în mod exemplar. Se ştie că acolo doi dintre cei trei caimacani erau împotriva ideii de unire, conservatorii erau mai puternici, dar unioniştii au reuşit să organizeze elementele şi în planul acesta al consultării reprezentanţilor, dar şi prin mobilizarea maselor, reuşind să aducă în apropierea locului unde urmau să se desfăşoare alegerile o masă mare de oameni care să reprezinte o presiune şi care să prezinte dorinţa populaţiei din Muntenia de unire şi evenimentele şi-au urmat cursul cunoscut. Se ştie de întâlnirea din ziua anterioară de la Hotelul Concordia, este clădirea aceea din Bucureşti căreia nu i se găsesc resurse pentru restaurare de foarte mulţi ani de zile şi care riscă să dispară de pe harta Capitalei. A doua zi a fost adunarea în care s-a votat alegerea Domnitorului. Înainte de şedinţă se ştie că a fost o şedinţă secretă, în care s-a făcut apel la sentimentele patriotice ale celor de faţă, iar după aceea a urmat un vot care a dat câştig de cauză ideii de Unire. S-a valorificat o neclaritate a Convenţiei de la Paris şi anume că nu se preciza nicăieri că în poziţia de domnitor nu poate fi aceeaşi persoană. Şi atunci, Alexandru Ioan Cuza a fost ales şi la Bucureşti şi în felul acesta s-a realizat Unirea în persoana Domnului, sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza", a declarat, pentru MEDIAFAX, Sorin Iftimi.

Vestea despre alegerea lui Cuza şi la Bucureşti a ajuns la Iaşi prin telegraf.

„Lupta cea mare a fost la Bucureşti pe 24 ianuarie. Ieşenii îşi făcuseră datoria, se ştie că s-a comunicat prin telegraf, telegraful era introdus de câţiva ani în Principatele Unite. Pe la amiază i s-a transmis lui Alexandru Ioan Cuza că muntenii doresc să îl voteze tot pe el Domnitor, iar pe la şase seara, când deja era întuneric, a sosit vestea cea mare că reprezentanţii Munteniei au hotărât ca Alexandru Ioan Cuza să fie şi Domnul Munteniei", a mai povestit Sorin Iftimi.

Alexandru Ioan Cuza a sărbătorit alături de apropiaţi, iar ieşenii au ieşit a doua zi în stradă.

„După cum spuneam, vestea a sosit spre seară şi bucuria a fost într-un cadru mai intim, (Alexandru Ioan Cuza - n.r.) chemându-şi câţiva prieteni, câţiva oficiali din vremea aceea din Moldova. Iaşul practic a aflat abia a doua zi de dimineaţă vestea cea mare şi bineînţeles că străzile oraşului s-au umplut de populaţia entuziasmată şi s-au bucurat cu toţii de acest moment istoric deosebit", a spus istoricul.

Şi totuşi, chiar dacă cea de-a doua alegere a avut loc la Bucureşti, în 24 ianuarie, Unirea Principatelor Române se sărbătoreşte la Iaşi.

„Se pare că este o decizie încă din timpul domniei lui Cuza, un fel de compensaţie acordată vechii capitale a Moldovei, ca sărbătoarea aceasta naţională, din acea perioadă, să se sărbătorească la Iaşi şi nu la Bucureşti. La început era egal celebrată în ambele oraşe, iar apoi a rămas obiceiul acesta ca mai ales în capitala Moldovei, care se sacrificase pentru Unire, să se puncteze acest moment deosebit în fiecare an", a mai explicat Sorin Iftimi.

Deşi multă lume asociază alegerea lui Cuza la Iaşi cu Muzeul de Istorie Naturală, domnitorul a fost votat într-o sală a vechiului Palat Domnesc, în locul căruia este astăzi Palatul Culturii.

„Legătura este una foarte directă (între alegerea lui Cuza şi Palatul Culturii - n.r.). Pentru faptul că la Muzeul de Istorie Naturală exista o sală dedicată lui Alexandru Ioan Cuza, ieşenii confundă uneori lucrurile şi nu realizează că acolo de fapt, Cuza a fost ales ca principal candidat al Partidei Unioniste. Alegerile propriu-zise au avut loc la Curtea Domnească, la Palatul care a fost pe acest loc înainte de Palatul Neogotic (Palatul Culturii de astăzi-n.r.). Sala în care s-a votat a fost la etaj", a mai spus istoricul de la Muzeul de Istorie din cadrul Complexului Naţional Muzeal Moldova.