INTERVIU - Jordan Rudess (Dream Theater): Am aşteptat cu nerăbdare să ne întoarcem în România

Jordan Rudess, desemnat de Music Radar Magazine drept cel mai bun clăpar al tuturor timpurilor, vorbeşte în interviul acordat MEDIAFAX despre începuturile sale muzicale, precum şi despre trupele rock din prezent şi ce ar trebui să facă acestea pentru a avea succes.

Membru al trupei Dream Theater, Jordan Rudess are şi o carieră solo, acesta colaborând cu artişti precum David Bowie şi Rod Morgenstein. Cu toate acestea, Jordan Rudess spune că în momentul de faţă atenţia sa este îndreptată asupra claviaturii şi a trupei Dream Theater, nedorindu-şi să cânte alături de alte formaţii.

De asemenea, Jordan Rudess spune că a aşteptat cu nerăbdare să se întoarcă în România, la 12 ani după cel mai recent concert aici, şi speră ca fanii să fie încântaţi de show-ul lor.

Show-ul face parte dintr-un turneu mai amplu, intitulat "An evening with Dream Theater - Along for the Ride Tour 2014". Conceptul spectacolului constă în introducerea fanilor în lumea Dream Theater, într-o incursiune muzicală care va include toate hiturile trupei.

Jordan Rudess este şi fondatorul Wizdom Music, o companie de succes specializată în dezvoltarea de aplicaţii ingenioase utilizate în editarea audio-video şi spune, în interviul acordat MEDIAFAX, că trupele ar trebui să se axeze pe aceste noi tehnologii pentru a atrage cât mai mulţi fani. În afară de claviaturi, Rudess foloseşte un instrument cu totul neconvenţional: fingerboard-ul Continuum, un controller şi sintetizator cu interfaţă touch.

Prezentăm interviul acordat de Jordan Rudess agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Când v-aţi dat seama că vreţi să urmaţi o carieră muzicală? Au fost cântăreţi care v-au influenţat decizia?

Jordan Rudess: Am ştiut de la început. Este ceea ce mi-a plăcut să fac de când aveam 7 ani. Odată ce am devenit adolescent, am fost influenţat de Keith Emerson, Rick Wakeman şi Patrick Moraz.

Rep.: Cum a fost la începutul carierei dumneavoastră? Sunt foarte multe poveşti despre trupele rock care amintesc de droguri, alcool, multă distracţie. Cum a fost în cazul dumneavoastră?

J. R.: Am fost un student riguros de muzică clasică şi nu am ştiut nimic de aceste lucruri până am împlinit 18 ani sau pe acolo. Apoi, am început să am parte de un pic mai multă "distracţie". Dream Theater înseamnă mai mult să cântăm la instrumente decât acest tip de "distracţie".

Rep.: De ce aţi ales numele Dream Theater pentru trupă - care este atât de poetic -, într-o perioadă în care numele formaţiilor rock erau mai dure, precum Metalica, Megadeth, Iron Maiden?

J. R.: Numele Dream Theater s-a potrivit cu starea acestei formaţii, a cărei muzică variază de la heavy la progressive, de la visătoare la dramatică. Spre deosebire de trupele pe care le-ai menţionat, Dream Theater are, de asemenea, un clăpar.

Rep.: Trupa Dream Theater are foarte mulţi fani în întreaga lume. Care a fost cea mai amuzantă întâmplare petrecută într-un spectacol? Dar cea mai neplăcută?

J. R.: Prima dată, cea neplăcută. Claviatura mea s-a blocat într-o poziţie foarte ciudată în timpul unui spectacol mare în Mexic. A trebuit să cânt tot spectacolul înclinat într-o parte. Iar cea mai amuzantă a fost când a trebuit să cânt la chitară în loc de claviatură în timpul unui spectacol LTE (Liquid Tension Experiment, n.r.), pentru că aceasta nu funcţiona.

Rep.: De unde vă inspiraţi pentru a crea muzică?

J. R.: Inspiraţia este peste tot în jurul nostru. Treaba mea, ca muzician, este să o ascult şi să o exprim în muzică. Când sunt relaxat şi "deschis" nu este atât de greu.

Rep.: Există vreo trupă cu care aţi vrea să cântaţi şi n-aţi avut ocazia până acum?

J. R.: Interesul meu este claviatura mea şi trupa noastră.

Rep.: Care este părerea dumneavoastră despre trupele de rock tinere? Ce ar trebui să facă pentru a avea succes şi pentru a păstra viu spiritul rock?

J. R.: Industria muzicală este mai grea ca niciodată şi mai confuză. Este foarte important să înţeleagă ideea de internet pentru a câştiga mai mulţi fani şi, de asemenea, să valorifice financiar ceea ce fac ei. Totodată, ar fi inteligent să profite de tehnologia video, aceasta fiind cea mai uşoară modalitate de a fi văzut de foarte multă lume.

Rep: Cunoaşteţi vreo trupă din România?

J. R: Nu sunt familiar cu trupele din România în acest moment. Sper ca în această călătorie cineva să-mi arate ceva minunat.

Rep.: Vă reîntoarceţi în România după 12 ani. La ce să se aştepte fanii care vor veni, luni, la concertul de la Romexpo? Cum este văzută România din afara graniţelor? Ce credeţi că s-a schimbat de la ultima dumneavoastră vizită?

J. R: Este cel mai bun show al trupei Dream Theater de până acum, deci fanii ar trebui să fie încântaţi. Am avut o experienţă minunată aici prima dată şi am aşteptat cu nerăbdare să ne întoarcem. A fost un public minunat atunci şi cred că va fi şi acum. O să vedem ce s-a schimbat când vom fi acolo.

Rep.: Veţi avea timp să vizitaţi România sau veniţi doar pentru concert?

J. R.: Din păcate, cu programul pe care îl avem, nu este timp pentru o vizită adevărată. O să trebuiască să-mi planific o vacanţă pentru asta.

Dream Theater, una dintre cele mai bune trupe de progressive rock, revine în România după 12 ani, pentru a susţine un concert luni, de la ora 20.00, în parcarea A de la complexul Romexpo din Capitală.

Biletele pentru concertul de luni, organizat de Phoenix Entertainment, se găsesc în reţeaua Eventim - magazinele Vodafone, Germanos, Orange, Domo, librăriile Humanitas şi Cărtureşti, precum şi online, pe www.eventim.ro. În funcţie de categorie, preţul unui bilet este de 460 lei - VIP, 220 de lei - Golden Circle şi 140 de lei - Normal Circle.

Artiştii au pus la punct o producţie grandioasă, pe care o vor prezenta fanilor din România. Sunetul muzicii Dream Theater va fi potenţat de efecte tehnice, show de lumini şi imagini video.

De peste un sfert de secol, Dream Theater susţine turnee lungi în toată lumea. Trupa este renumită pentru componenţa sa, din care fac parte instrumentişti premiaţi de revistele de specialitate.

Anul trecut, Dream Theater a lansat cel de-al 12-lea album din carieră, cu Mike Mangini integrat de la început în procesul creator. Albumul a fost primit cu entuziasm de public şi de critici. În prima săptămână de la lansare, albumul a ajuns pe locul al şaptelea în topul Bilboard 200, acesta fiind a doua cea mai bună poziţionare din istoria trupei. La sfârşitul anului 2013, single-ul "The Enemy Inside" a fost nominalizat la premiile Grammy, în categoria "Best Metal Performance", aceasta fiind a doua selecţie la gală din istoria trupei. Piesa a intrat în topul Billboard Hard Rock Albums direct pe locul întâi.