INTERVIU: The Killers: Ne bucurăm când dăm lovitura

Chitaristul Dave Keuning, fondatorul formaţiei The Killers alături de vocalul Brandon Flowers, a vorbit pentru MEDIAFAX, înainte de show-ul susţinut miercuri seară în Capitală, în Ziua Zero a festivalului, despre cel mai recent succes al trupei, albumul "Day & Age", recompensat şi în România cu Discul de Aur pentru vânzări.

Concertul The Killers a avut loc pe o ploaie torenţială care, după cum a dezvăluit Keuning, a pus în pericol desfăşurarea show-ului. Cu doar două zile înainte, trupa îşi anulase un concert în Grecia din cauza unei furtuni. Însă aproximativ 15.000 de fani români au asistat, miercuri, la show-ul formaţiei, care a cuprins piese de pe toate cele trei albume lansate până în prezent - "Hot Fuss", "Sam's Town" şi "Day & Age".

Reporter: Succesul pe care l-aţi înregistrat cu piesa "Human", primul single de pe noul vostru album, "Day & Age", este imens. Cum a fost acesta resimţit de formaţie?

Dave Keuning: Nu este primul nostru succes de radio, dar încă ne mai bucurăm când dăm lovitura. Dacă nu ar fi avut succes, tot albumul ar fi putut fi un eşec. Mi-a plăcut cântecul ăsta cu mult timp înainte de a-l înregistra. Este cea mai veche piesă de pe "Day & Age". Am crezut în ea, deci, personal, nu sunt surprins.

Rep.: Aveţi show-uri grandioase. La ce ar trebui să se aştepte publicul român din partea voastră?

D.K.: La ceva ce n-au mai văzut până acum. Ne place să avem un public entuziast, să îl "hrănim". Iar dacă lucrurile nu merg aşa de bine, o luăm ca pe o provocare. Personal, mie îmi plac festivalurile - toată lumea vine cu chef să se distreze, iar eu îmi extrag energia din asta.

Rep: Vă sperie ploaia?

D.K.: Nu ne sperie, dar mi-e teamă că s-ar putea să nu fie posibil să cântăm. Ar fi două show-uri la rând pe care le anulăm din cauza ploii. Am chef să cânt, am dispoziţia necesară. (pe 28 iunie, trupa a fost nevoită să îşi anuleze concertul de la Rockwave Festival, Grecia, din cauza furtunii, n.r.).

Rep.: Pe scenă vă prezentaţi ca o trupă extravagantă, însă cum sunteţi în viaţa reală?

D.K.: În viaţa reală suntem ceva mai normali.

Rep.: Ca muzician, ce formaţii îţi place să asculţi?

D.K.: Îmi plac clasicii - The Beatles, The (Rolling) Stones, Oasis, U2, The Cure - chestii din astea. Muzică de genul ăsta am ascultat în ultimii cinci-zece ani. Sunt trupe bune.

Rep.: Mai găseşti timp să mergi la concerte, la festivaluri, ca orice alt spectator?

D.K.: Tocmai l-am văzut pe Morrisey, cam în urmă cu o săptămână, în Norvegia. A fost primul concert la care am fost după mult timp. E bine - îmi place să văd alţi artişti, să mă bucur de muzica lor, să-i observ. Ca muzician, poţi învăţa câte ceva de la toate trupele.

Rep.: Cum e viaţa pe drumuri, odată cu noul turneu?

D.K.: E bine... Întotdeauna suntem în mişcare, aşa e de ceva vreme - nu prea avem timp liber. Ne-am simţit bine în Grecia, au fost trei zile plăcute pe care le-am petrecut acolo.

Rep.: Cum se simt familiile voastre? Nu prea apucaţi să petreceţi mult timp împreună...

D.K.: Trebuie să aibă răbdare până ajung acasă. Îmi este dor mai ales de fiul meu. Uneori avem câte o lună întreagă liberă, apoi lucrăm o lună - nu e o viaţă prea echilibrată. Dar, pe de altă parte, sunt multe alte "binecuvântări" ale acestei meserii.

Rep.: Spune-mi ceva despre noul album, "Day & Age". Cum a fost munca la el şi care e piesa ta preferată de pe acesta?

D.K.: Am vreo două piese preferate... Înainte de a începe înregistrările pentru album ne-am luat vreo cinci luni libere şi apoi am compus separat - n-am mai făcut asta până acum -, după care ne-am adunat şi am lipit totul laolaltă, ca formaţie. Am fost mai pregătiţi pentru acest album decât pentru oricare altul. Am fost foarte productivi în studio, ne-am folosit timpul în mod inteligent. Am înregistrat vreo 19 piese, deci mai avem câteva pe care nu le-am lansat încă (...). Însă cred că piesele mele preferate sunt "Human" - întotdeauna mi-a plăcut, cred că e irezistibilă - şi apoi ar fi "Goodnight, Travel Well" - pe asta pur şi simplu o iubesc. N-am mai făcut ceva similar până acum, nu e o piesă tipică Killers, dar este una de care sunt foarte mândru.

Rep.: Ce înseamnă "Day & Age", care e semnificaţia acestui titlu?

D.K.: Cred că e un titlu de album simplu - asta suntem noi acum, în acest punct al vieţii noastre pe pământ - asta facem.

Rep.: Ce veţi face după ce terminaţi turneul? În ultimii ani aţi muncit mult, lansând album după album şi susţinând turnee.

D.K.: După ce terminăm turneul european. mergem în America. Vom mai fi în turneu până anul viitor - încă şase, şapte luni. Apoi vom lua o pauză, încă nu ştiu cât, dar vom compune. Deja scriem câte ceva, bucăţi, prime ciorne. Întotdeauna scriem, avem idei care ne vin şi pe care încercăm să le înregistrăm cumva - fie pe reportofon, fie pe laptop, telefon şi apoi revenim asupra lor şi lucrăm la ele.

Rep.: De unde vă vine inspiraţia?

D.K.: De peste tot. Uneori vine pur şi simplu. Când visez, aud muzică, apoi încerc să o memorez. Însă se întâmplă atunci când visez să am impresia că e minunată şi apoi să-mi dau seama, mai târziu, că de fapt nu e chiar aşa de grozavă. Uneori e, alteori nu. Am auzit că Keith Richards a scris "Satisfaction" aşa, nu ştiu dacă legenda e adevărată, dar e mişto.

Rep.: Iei în considerare şi realizarea unor eventuale proiecte solo?

D.K.: Da... Nu ştiu... Nimic... Nu. Nu plănuiesc niciun proiect solo, încerc să scriu materiale pentru Killers cât de bine pot. Asta e principala mea prioritate.

Rep.: Să înţeleg că "job-ul" îţi aduce împlinirea?

D.K.: Să zicem că nu mai sunt nevoit să împăturesc haine la 5.00 dimineaţa - asta era slujba mea înainte (Dave a lucrat la un magazin Banana Republic, n.r.) - şi sunt foarte bucuros că nu mai fac asta şi că am ocazia să văd lumea (...). Îmi place ce fac, tot ce mi-am dorit vreodată să fac este să cânt la chitară şi vreau să fiu doar chitaristul dintr-o formaţie.

Rep.: Ce faceţi după concert, aveţi vreo petrecere în program?

D.K.: Absolut. O noapte în Bucureşti - trebuie să profit la maximum. Sper că va fi bine. Din ce am văzut, românii par oameni distractivi şi care arată bine.

Dave Keuning, originar din Pella, Iowa, este singurul membru al trupei The Killers care nu este originar din Las Vegas, loc în care s-a mutat în anul 2000. Un mai târziu, el a dat un anunţ într-un ziar local, căutându-şi astfel colegi de trupă. Anunţul titra: "Bas, tobe electronice, clape, coarde. Vârste între 18 şi 33 de ani. Influenţe: Radiohead, Bjork, Beatles, Foo Fighters". Brandon Flowers, care tocmai părăsise prima sa formaţie, o trupă synth-pop intitulată Blush Response, a răspuns anunţului lui Keuning. Astfel, cei doi i-au cooptat pe Ronnie Vannucci Jr. şi Mark Stoermer şi au pus bazele trupei The Killers.

La fel ca şi colegul său de trupă, Mark Stoermer, Keuning are origini olandeze.

De asemenea, el are un fiu, Kyler, în vârstă de aproape patru ani.

Keuning cântă la chitară de la vârsta de 15 ani şi, înainte de a lucra la Banana Republic, a mai fost vânzător la un magazin de pantofi, slujbă pe care şi-a pierdut-o în urma atacurilor de la 11 septembrie 2001.

Principalul instrument pe care cântă este o chitară Fender Starcaster, pe care o alternează cu o Gibson ES-335, marcă lansată în anii '70, dar scoasă de pe piaţă în anii '80 din cauza faptului că nu s-a bucurat de prea mare succes.