INTERVIU - Un hunedorean pasionat de off-road a parcurs zeci de mii de kilometri suportând şi minus 54 de grade - GALERIE FOTO

Sebastian Popescu, în vârstă de 41 de ani, povesteşte că, în 18 septembrie 2014, opt prieteni, între care şi el, au plecat din Bucureşti, într-o expediţie, cu trei jeep-uri, trecând prin Hunedoara, apoi prin Ungaria, Slovacia, Polonia, Belarus şi Rusia. Din Moscova, temerarii au plecat spre Novosibirsk, al treilea mare oraş al Federaţiei Ruse, următoarea destinaţie fiind Irkutsk, pe malul Baikalului, cel mai adânc lac din lume. După aproape două luni, cei opt pasionaţi de călătorii au ajuns la Tiksi, o localitate situată la aproximativ cinci grade nord de Cercul Polar, parcurgând în total aproape 30.000 de kilometri, transmite corespondentul MEDIAFAX.

"Au fost momente în care am crezut că nu vom mai ajunge înapoi acasă (...). Zile întregi nu am văzut decât gheaţă şi zăpadă. Am mâncat carne şi organe de ren şi de cal crude, îngheţate, conserve din carne de vită expirate în 2009, care făceau parte din rezerva militară. Am făcut saună şi apoi m-am aruncat în copcă în cel mai adânc lac din lume: Lacul Baikal”, povesteşte Sebastian Popescu, unul dintre puţinii români care au reuşit să treacă de Cercul Polar de Nord şi care mai spune că a întâlnit un om ce împlinea 36 de ani şi nu mai văzuse niciodată un european.

Popescu povesteşte că a reuşit să reziste la temperaturi care au scăzut sub minus 50 de grade Celsius, în condiţiile în care, la aceste temperaturi extreme, atunci când respiri ai impresia că "înghiţi ace din gheaţă care îţi trec prin gât şi îţi ajung în plămâni".

VEZI O GALERIE FOTO CU IMAGINI DIN CĂLĂTORIA ÎN SIBERIA

"Chiar şi cu echipament special, la minus 30 şi ceva de grade în câteva minute mâinile îţi înţepenesc”, spune Sebastian Popescu.

Temerarul hunedorean îşi aminteşte că au fost mai multe momente dificile în călătoria spre Siberia şi înapoi. “La un moment dat, eram deasupra apei, pe gheaţă, şi aceasta începea să se topească. Împreună cu un prieten am ieşit din maşini şi încercam să ghidăm jeepurile să ajungem la mal. Cei care erau în maşini nu au auzit şi nu au văzut. Eu, de jos, cu faţa la jeepuri şi cu spatele către mal, am văzut cum se crapă gheaţa. Ca un trăsnet pe sub maşinile de teren şi pe sub mine. Şi acum mi se face pielea de găină când îmi amintesc. M-am gândit că singura şansă este să mergem înainte. Am reuşit! Când am urcat în maşină prietenul meu şi-a dat seama că eram schimbat la faţă şi că se îmtâmplase ceva. Nu m-a întrebat nimic. Abia după ceva timp am povestit”, spune Sebastian.

Acesta povesteşte că cel mai plăcut moment a fost o baie în copcă, după saună. "Niciunul nu am vrut să plecăm din Siberia fără să încercăm renumita «bania», o saună urmată de o baie în apă îngheţată, în copcă. Să ieşi de la saună aburind, să mergi pe zăpadă cu picioarele goale pe malul lacului Baikal şi apoi să te arunci în copcă! Am rezistat câteva secunde. Şi nu am răcit!”, îşi aminteşte Sebastian.

Hunedoreanul spune că a fost foarte impresionat de oamenii acelor locuri. “Oamenii sunt minunaţi. Îţi dau sfaturi, sar imediat să te ajute cu tot ce le stă în putinţă. În vocabularul lor nu există cuvântul «mulţumesc» pentru că ei sunt crescuţi şi educaţi să sară în ajutor şi nu este nevoie să spui ceva ca să araţi recunoştinţa”, spune Sebastian Popescu.

El a relatat că s-au abătut de la traseul normal pentru a ajunge la Verhoyansk, un mic orăşel unde la începutul secolului trecut s-au înregistrat minus 68,5 grade Celsius, spunând că au fost primiţi de către primarul oraşului, care le-a înmânat diplome şi le-a povestit că în acea zonă iarna se ating temperaturi de minus 60 de grade Celsius.

"Acolo şcolile se închid doar dacă temperaturile scad sub minus 50 de grade Celsius şi există un heliport care deserveşte permanent urgenţele medicale. După discuţia oficială, am fost invitaţi la masă. Am mâncat carne şi organe de ren. Ni s-au servit crude, îngheţate pe un stick. Arată cam ca şi frigăruile noastre, însă sunt foarte nutritive. Am mâncat de pe un stick şi apoi nu am mai mâncat 24 de ore, atât de săţioase au fost”, a povestit Sebastian Popescu.

El a mai spus că una dintre cele mai frumoase amintiri este cea legată de oraşul Tiksi, cel mai nordic punct locuit permanent de pe glob, situat la aproximativ cinci grade nord de Cercul Polar.

"Tiksi este un oraş mic unde, în medie, ajung cinci turişti la doi ani. Noi am fost opt şi cu jeepurile. Ne-au chemat la şcoală să le vorbim copiilor, spune amuzat Sebastian Popescu, adăugând că ar repeta oricând călătoria.

Îmbrăcămintea folosită în expediţia în Siberia a fost special creată special pentru cei opt într-o fabrică din Timişoara, gecile, pantalonii şi mânuşile fiind făcute din puf de gâscă şi costând 1.800 de lei de persoană.

"Bocancii i-am comandat pe net. Sunt făcuţi din cauciuc natural, iar înăuntru au pe talpă un fel de pâslă groasă. În sus, este material impermeabil la exterior şi un material matlasat foarte gros la interior. Pe picior era o pânză cu căptuşeală de aluminiu ca să menţină temperatura constantă”, explică Sebastian Popescu, susţinând că nu va face niciodată un calcul privind costul călătoriei, întrucât, probabil, s-ar "îngrozi".

În România, Sebastian Popescu are o mică afacere: plimbă străini pasionaţi de off-road prin munţii din România.

Expediţia a fost organizată de clubul off-road din Sibiu Discovering Transylvania, cu sprijinul ApaNova şi al canalului de televiziune Digi World, în timpul acesteia fiind făcute filmări pentru un documentar.