Jane Birkin, într-un concert fermecător, duminică, la Sala Palatului

Cântăreaţa a reuşit să umple aproape în întregime Sala Palatului, iar cei veniţi s-au bucurat nu numai de vocea ei superbă, completată de o instrumentaţie deosebită, de atmosfera show-ului amintind de alte timpuri, ci şi de farmecul personal al artistei.

Pe o scenă aproape cufundată în întuneric şi într-un joc de lumini discret, dar de efect, Jane Birkin şi-a făcut apariţia foarte simplu îmbrăcată, în pantaloni negri şi o bluză gri, cu părul ciufulit, cântând cu o mână în buzunar.

Alături de ea, au evoluat cei patru muzicieni din Japonia, la pian, vioară, trompetă şi tobe, făcând ca melodii uitate sau poate niciodată ştiute să sune ca într-un mare concert.

Birkin a vorbit, în debutul concertului, despre cum a început colaborarea cu aceştia, mergând la Tokyo după cutremurul din martie, pentru show-uri caritabile, şi având de susţinut apoi un turneu în memoria lui Serge Gainsbourg, la împlinirea a 20 de ani de la moartea sa. "Aţi venit pe frig să ascultaţi pe cineva cântând nişte piese vechi cu o trupă japoneză. Nu ştiu de ce aţi venit", a glumit ea, mulţumind călduros publicului.

La începutul discursului, ea i-a întrebat pe cei din sală în ce limbă doresc să li se adreseze, engleză sau franceză, iar publicul a optat pentru a doua variantă, surprinzând-o pe cântăreaţă: "Dar voi sunteţi tineri". Jane Birkin vorbea însă în ambele limbi, schimbând franceza cu engleza şi invers, chiar şi în aceeaşi frază.

A anunţat apoi ultima piesă compusă de Serge Gainsbourg, înregistrată în vara anului 1990, "Amour des feintes", de pe albumul omonim. Călătoria în timp a continuat cu o întreagă suită de piese pline de romantism, jucăuşe sau dramatice, lente sau tonice, până la melodia "Les amours perdus", compusă de Gainsbourg în urmă cu 50 de ani, la sfârşitul căreia cântăreaţa a transmis un sărut către cer.

Birkin a amintit şi de albumul "Histoire de Melody Nelson", considerat cel mai influent material semnat de Serge Gainsbourg. Lansat în 1971, discul "nu s-a vândut deloc", a spus Birkin, amintind şi că ea apare pe copertă, ţinând în braţe o maimuţă, pentru că era însărcinată cu Charlotte Gainsbourg.

Toate amintirile le depăna simplu şi cu căldură, cânta în picioare, nemişcată, cu ochii întredeschişi, aşezată la buza scenei, sau trecea vioaie de la un instrumentist la altul. A cântat o piesă în duet cu violonista care îi răspundea din sală, plimbându-se printre rânduri, iar la "Mon amour baiser", a fost rândul artistei să coboare printre spectatori, care o acompaniau cu bătăi din palme.

Cântăreaţa le-a mulţumit tuturor celor implicaţi în spectacol, iar la final şi-a prezentat trupa, spunând câte ceva despre fiecare şi cât de norocoasă se simte să îi aibă alături în turneu: Tsuotmu Kurihara - un mare toboşar, dar şi cel mai drăguţ bărbat, Shuishiro Sakaguchi, în vârstă de 23 de ani, la tompetă, violonista Asuka Maret şi pianistul şi compozitorul Nobuyuki Nakajima, fără de care nu ar fi făcut turneul mondial "Serge Gainsbourg & Jane via Japan".

Nu în ultimul rând, Birkin nu mai contenea cu mulţumirile faţă de publicul său: "Mulţumesc Bucureşti, din toată inima. (...) Micul Paris, divin" şi "Mulţumim că aţi venit şi că aţi fost curioşi să ne cunoaşteţi".

După un bis generos, cu încă trei melodii, Birkin s-a plecat alături de membrii trupei sale în faţa spectatorilor care au apludat îndelung, în picioare.

O adevărată legendă a muzicii şi a cinematografiei, Jane Birkin s-a remarcat de-a lungul carierei ca o artistă completă şi o adevărată muză pentru alţi creatori de artă, spiritul, chipul şi vocea sa influenţând designeri, actori, regizori şi compozitori deopotrivă. A atras atenţia publicului şi criticilor cu rolul din "Blow-up" (1966), film regizat de Michelangelo Antonioni, care a primit Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes în 1967 şi a fost nominalizat la Oscar şi Globul de Aur.

În acelaşi an, Jane Birkin a participat la audiţiile pentru rolul principal feminin din filmul "Slogan", regizat de Pierre Grimblat, cu această ocazie întâlnindu-l pe Serge Gainsbourg, alături de care a trăit o frumoasă poveste de dragoste timp de 13 ani. Cei doi sunt părinţii actriţei şi cântăreţei Charlotte Gainsbourg, cunoscută pentru albume precum "Charlotte for Ever", "5:55" şi "IRM", dar şi roluri precum cele din "Antichrist", "Melancholia", "Arta viselor" şi "21 de grame".

Compozitor, solist, actor şi regizor, Serge Gainsbourg este considerat în prezent unul dintre cei mai influenţi muzicieni ai lumii, cariera sa însumând peste 30 de albume, mai mult de 20 de single-uri de succes şi coloane sonore pentru peste 40 de filme.

În 1969, Serge Gainsbourg şi Jane Birkin au lansat "Je t'aime... moi non plus", piesa provocând numeroase controverse, fiind chiar interzisă în ţări precum Spania, Italia, Elveţia, Olanda pentru conţinutul sexual explicit. În ciuda impedimentelor, piesa s-a bucurat de un incredibil succes la nivel mondial, artişti precum Donna Summer şi Pet Shop Boys declarându-se ulterior influenţaţi de aceasta.

Anul 1973 marchează lansarea primului material solo al lui Jane Birkin, compus de Gainsbourg şi intitulat "Di Doo Dah", iar doi ani mai târziu a fost lansat albumul "Lolita Go Home". După moartea lui Serge Gainsbourg, artista a decis să renunţe la cariera muzicală pentru câţiva ani, dedicându-se familiei şi activităţilor umanitare. A revenit în 1998, cu materialul "A la légère", pentru realizarea căruia a lucrat alături de 12 compozitori, urmat în 2004 de "Rendez-vous", un album de duete ce include colaborări cu Francoise Hardy, Bryan Ferry, Etienne Daho, Brian Molko, Miossec şi Beth Gibbons, şi ulterior de "Fictions" (2006) şi "Enfants d'Hiver" (2008).

(Material realizat de Laura Mitran, laura.mitran@mediafax.ro)