Jean-Paul Belmondo a împlinit marţi 80 de ani: Cum a sărbătorit actorul ziua sa de naştere

Starul francez i-a avut alături pe bunii lui prieteni Charles Gérard, Jean Rochefort, Jean-Pierre Marielle şi Jean Dujardin, informează leparisien.fr. Fraţii săi, Paul Belmondo şi Florence, au fost şi ei prezenţi pentru a-l sărbători pe starul francez, care nu a renunţat la cinematografie şi va juca în următorul film al regizorului Claude Lelouch.

Miercuri după-amiază, Jean-Paul Belmondo va merge în studiouri pentru a întregistra o ediţie specială pentru emisiunea de televiziune "Vivement Dimanche", unde va fi invitatul prezentatorului Michel Drucker. Emisiunea va fi difuzată duminică, 14 aprilie. După această înregistrare, Jean-Paul Belmondo nu va rata meciul de fotbal dintre echipele FC Barcelona şi Paris-Saint Germain. Potrivit lui Charles Gérard, care va privi meciul la televizor alături de starul francez, Belmondo "crede că spaniolii sunt mai puternici şi ar trebui în mod logic să câştige".

Multe dintre fostele sale partenere de pe marele ecran au vorbit marţi cu căldură despre Jean-Paul Belmondo, evocând momentele plăcute petrecute alături de acesta. Celebra Claudia Cardinale, pe care Belmondo a cunoscut-o cu ocazia filmărilor de la "La Viaccia", de Mauro Bolognini (1961), şi a regăsit-o apoi în filmele "Cartouche" (1962) şi "La Scoumoune" (1972), îşi aminteşte cu plăcere de momentele amuzante din timpul acestor filmări. "Cea mai bună glumă pe care am făcut-o împreună a avut loc la sfârşitul filmărilor de la «Cartouche»", îşi aminteşte celebra actriţă italiană. "Eram la un dineu oficial, în timpul căruia ni s-a servit couscous: ne-am pitit sub masă. Eu făceam biluţe din cuşcuş, iar el le arunca spre invitaţi şi nimeni nu ştia de unde veneau proiectilele!", a adăugat Claudia Cardinale.

Charles Gérard, care aproape că face parte din familia Belmondo, a declarat pentru BFM TV: "Jean-Paul mi-a fost mereu de mare ajutor. Avea grijă de mine. Atunci când juca într-un film, spunea: «trebuie să îi găsim un rol şi lui Charlot». Iar apoi Jean-Paul insista: «Dacă el nu apare în film, atunci eu nu mai fac acest film»".

Belmondo, actorul fetiş al regizorului Claude Lelouche este şi un pasionat avid de sport, preferând fotbalul, boxul şi tenisul. "Nu semnam niciodată contracte pentru a juca în filme, în timpul turneului de la Roland-Garros!", spune starul francez.

Cu chipul brăzdat de riduri şi tot timpul bronzat, "Bebel", aşa cum este supranumit actorul de compatrioţii săi, nu a mai jucat în ultimii ani în filme, din cauza unui accident vascular cerebral, produs în 2011, care l-a lăsat cu un handicap fizic sever. Cu toate acestea, Jean-Paul Belmondo rămâne unul dintre actorii îndrăgiţi de francezi, figurând în fiecare an în Topul 50 al personalităţilor preferate în Franţa.

Născut pe 9 aprilie 1933 la Neuilly-sur-Seine, o periferie şic a Parisului, tânărul Belmondo a crescut într-o familie de artişti. Tatăl, de origine italiană, era un sculptor renumit. Tânărul Belmondo visa să joace în piese de teatru.

"Jean-Luc Godard m-a făcut să iubesc cinema-ul (...) Înainte de «A bout de souffle», mi s-a spus de atât de multe ori că nu eram bun pentru cinema, încât mă îndoiam de mine însumi", declara starul francez în 2001.

Primul rol major, în 1960, alături de Jean Seberg, l-a propulsat în atenţia publicului francez. Belmondo, la început atât de reticent faţă de cea de-a şaptea artă, a devenit foarte repede o vedetă şi, alături de Alain Delon, unul dintre monştrii sacri ai cinema-ului francez.

Actor emblematic al Noului Val ("Moderato Cantabile", "Pierrot le fou"), Jean-Paul Belmondo s-a orientat apoi spre comendii şi filme cu aventuri rocamboleşti, jucând alături de unele dintre cele mai frumoase actriţe din lume, precum Catherine Deneuve, Sophia Loren, Claudia Cardinale şi Françoise Dorléac. Unele dintre acestea i-au devenit partenere de viaţă pentru o vreme, precum Ursula Andress şi Laura Antonelli.

Pasionat de box - în copilărie visa să îl egaleze pe Marcel Cerdan -, a privilegiat apoi rolurile foarte fizice, în care putea să combine cascadoriile - pe care le realiza fără dublură - şi loviturile de pumn. Era perioada super-poliţiştilor, a bărbaţilor macho, a bătăuşilor şi a golanilor, din filme precum "Borsalino", "Le Magnifique", "Flic ou voyou", "Le Professionnel" şi "L'As des as".

"Mi-a fost lipită eticheta de cascador, în timp ce eu, tot ce voiam să fac, în carieră, era să navighez între Louis Malle, Godard, Jean-Pierre Melville şi oameni precum Henri Verneuil, Jacques Deray şi George Lautner", mărturisea Belmondo în 2001.

Prin aceste filme "comerciale", i-a dezamăgit pe criticii de cinema care vedeau în el un al doilea Michel Simon. Actorul nu se dezice însă de acele roluri: "Sunt mândru că sunt o vedetă populară (...) Nu scuip pe aprobarea marelui public".

Timp de peste 20 de ani, 48 dintre filmele sale au depăşit fiecare 1 milion de bilete vândute. Până la "Solitaire" din 1987, primul său mare eşec comercial. "A fost filmul poliţist făcut în plus. Mă plictisisem de astfel de filme şi publicul la fel", spune Belmondo.

A revenit cu personajul brutal Sam Lion din "Itinéraire d'un enfant gâté" (1988). A fost unul dintre cele mai mari roluri ale sale, pentru care a primit premiul César pentru cel mai bun actor. A refuzat însă să meargă la gală pentru a primi acel trofeu. A revenit la primele lui iubiri: a urcat pe scenă în piesele de teatru "Kean" şi "Cyrano" şi a devenit proprietarul companiei Théâtre des Variétés.

Începând din 2001, problemele de sănătate l-au ţinut departe de studiouri, în pofida unei scurte reveniri cu rolul din "Un homme et son chien" (2008), de Francis Huster, un film care prezintă povestea unui bătrân pe care societatea îl respinge.

Bebel a alimentat în această perioadă cronicile tabloidelor franceze. După divorţul de o fostă dansatoare, Nathalie Tardivel - mama fiicei sale Stella, născută în 2003, cel mai mic dintre cei patru copii ai săi -, Jean-Paul Belmondo a ţinut din nou prima pagină a presei de scandal afişându-se alături de noua lui cucerire, Barbara, un fost model belgian, de care a divorţat în cele din urmă în 2012.