Locuinţa lui Serge Gainsbourg din Paris, deschisă publicului

Muzicianul şi cineastul francez a locuit în acest hotel din 1969 până la moartea sa, în 1991.

Jean-Pierre Prioul, un prieten al familiei şi supraveghetor al lucrărilor de renovare, va fi ghid pentru publicul vizitator. Având şansa să-l fi cunoscut pe Gainsbourg, acesta are multe poveşti de spus despre celebrul muzician. „Totul a rămas la fel în interior. Nu lipseşte decât personajul”, a spus acesta pentru AFP.

Fiica cântăreţului şi a actriţei Jane Birkin, Charlotte Gainsbourg, actuala proprietară a casei, a încercat, în 2011, să facă din această locuinţă un muzeu, însă proiectul necesita multe lucrări de renovare.

Locul este destul de mic şi conţine multe obiecte de valoare, potrivit lui Prioul. Locuinţa se va putea vizita contra unei taxe, după o prealabilă rezervare online.

Deşi faţada hotelului va deveni albă în curând, Prioul spune că fanii o vor putea decora cu graffiti din nou.

Pe când trăia Serge Gainsbourg, mesajele şi desenele pe acest zid au fost realizate în onoarea acestuia, lucru pentru care artistul era recunoscător. Însă, ulterior, zidul a fost acoperit de afişe politice şi alte mesaje.

Serge Gainsbourg, născut Lucien Ginsburg, pe 2 aprilie 1928, la Paris, a fost pictor, autor-compozitor-interpret, pianist, scenarist, regizor, scriitor, actor. De-a lungul carierei sale, el a abordat mai multe stiluri muzicale, a realizat mai multe filme şi videoclipuri şi a compus peste 40 de piese pentru coloane sonore. Pe lângă complexa operă artistică, Gainsbourg a fost celebru şi pentru viaţa personală tumultuoasă, având relaţii cu multe femei frumoase, de la Brigitte Bardot până la Jane Birkin – cu care a avut cel de-al treilea copil al său, actriţa Charlotte Gainsbourg.

Gainsbourg a avut o influenţă uriaşă asupra unor artişti precum Taxi Girl, Renaud, Étienne Daho, Beck Hansen, Portishead, David Holmes.

Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără „Bonnie and Clyde” (cu Brigitte Bardot) şi „Je t’aime… moi non plus” (cu Jane Birkin).

A fost nominalizat de cinci ori la premiile César, obţinând un trofeu postum, în 1995, pentru muzica filmului „Élisa” de Jean Becker. În 1985 a devenit Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor.