Lucian Mîndruţă, Teo Trandafir, Dragoş Bucurenci şi Cătălin Căţoiu povestesc cum era Vama Veche în trecut: "Mai bună, mai dreaptă, mai fără sutien şi chiloţi"

Lucian Mîndruţă pentru One.ro despre Vama Veche din trecut:

Am ajuns prima oara în Vamă în anul în care mi-am luat maşină: 1997. Îmi aduc aminte că era o dimineaţă de sfârşit de mai, însorită şi destul de caldă. Am intrat în sat, am facut stânga pe prima stradă care mergea la mare şi-am ajuns pe plajă, trecând pe lângă o mică prăvălie rurală, închisă la ora prânzului. Am ajuns pe plajă şi-am parcat chiar pe primul metru de nisip. În faţa mea era doar marea, în stânga, în depărtare, un maidanez, în dreapta şi mai departe cazemata de beton unde-i acum un bar. Şi atât. Nimeni, nici ţipenie!

Asta era Vama pe atunci în afara sezonului. Mi-a plăcut enorm locul şi m-am întors in iulie. Acum deja era înghesuială: cam 100 de corturi în zona din faţa actualului local La Frontiera (cred că aşa îl cheamă). Am trecut de ele cu maşina (tot pe drumul de ţară de lângă plajă, acum betonat) şi-am luat-o spre postul de grăniceri. Acolo, trei intrânduri succesive coborau până pe plajă şi puteai să cobori şi tu cu maşina şi să parchezi la capătul lor. Era raiul. Următorii locatari erau la 50 de metri în dreapta şi în stânga. Noaptea ne-o petreceam în maşină, cu pături groase, că se făcea frig. Ziua plecam să mâncăm în 2 Mai, pentru că în Vamă nu era nimic demn de numele ăsta. Pe vremea aceea, în Vamă te duceai cu provizii: pepeni de la Mangalia, iaurt de capră şi covrigi tot de acolo, din piaţă. Mai târziu, prin ’98, a apărut şi primul restaurant bun, cum intri în staţiune pe dreapta. Acum cred că şi-a pierdut muşterii...

Atmosfera în Vama Veche era dată mai ales de prietenii tăi. Dacă voiai, puteai să fii singur. Dacă nu, mergeai în zona de corturi, unde găseai oameni speciali, din zona de creativi de agenţie, strămoşi de-ai hipsterilor de azi, beţivi paşnici şi boemi din generaţia anilor ‘70, un mix ciudat şi intens, care îţi făcea poftă să te întorci, dar nu să stai mult…

Pe vremea aceea, Vama nu era cool. Era epoca Neptunului. Mamaia dormita încă. Puştimea jura pe Costineşti. Doar boemii care-şi refuzau condiţia de marginali veneau aici, hotărâţi să-şi construiască o lume doar pentru ei. Mai bună, mai dreaptă, mai fără sutien şi chiloţi.

Era de-a dreptul socialism. Îmi amintesc că băieţii de la Academia Caţavencu, aproape deja milionari, îşi parcau maşinile scumpe lângă Daciile vechi ale cântăreţilor de folk deja epuizaţi în lupta cu trupa Asia, şi ea în vogă în epoca aceea. Cu toţii aveam un singur lucru în cap: să facem carieră de luni până vineri şi să fugim în Vamă de vineri noaptea până duminică. Pe vremea aceea, epava era la suprafaţă, iar eu îmi petreceam vremea înotând până la ea şi înapoi, 800 metri dus şi încă pe atât întors. De vreo 6-7 ori pe zi. Atât. Grecia nu exista, nici city-break-urile, benzina era 2,5 lei, iar eu aveam un Cielo cu numarul B 78 PRO. Şi-aveam şi un pic peste 30 de ani. Mai ştiţi vreo definiţie a zeilor?

Azi? Mai merg când şi când în Vamă. Iau barca din Limanu şi vin până la limita rezervaţiei naturale, deci la ceva distanţă de ţărm. Mă uit la locul acela înţesat de lume, care cândva era doar al meu şi-al emoţiilor mele. Azi, e al unei alte generaţii, care simte şi vede lumea altfel. Mă uit la ea cu drag: sper să fie tineri mai multă vreme decât mine!

Citeşte şi poveştile lui Teo, Bucurenci şi Căţoiu despre Vama Veche din trecut pe www.one.ro:

http://www.one.ro/lifestyle/timp-liber/boemii-refuzau-conditia-marginali-veneau-aici-hotarati-construiasca-lume-buna-dreapta-sutien-chiloti-povesteste-lucian-mindruta-vezi-isi-amintesc-trei-vedete-vama-veche-12553982