Maidanezii de la Cernobîl. Cum trăiesc sute de câini în zona de excludere a dezastrului nuclear/ Animalele abandonate şi-au format propria comunitate | FOTO

În urma dezastrului de la Cernobîl din 1986, oraşul Pripyat şi satele din apropiere au fost abandonate, iar locuitorilor nu li s-a permis să-şi ia şi animalele de companie atunci când au fost evacuaţi. „Rugăciunea pentru Cernobîl”, o istorie devastatoare a perioadei, scrie despre „câinii care lătrau, încercând să urce în autobuze cu stăpânii lor”. Soldaţii îi împingeau şi îi dădeau afară. „Câinii alergau distanţe îndelungate după autobuze”, relatează celebra carte.

Familiile îndurerate au lăsat bilete pe uşilor locuinţelor, în care rugau autorităţile să nu le ucidă animalele. Cu toate acestea, nu a existat loc pentru compasiune în acea perioadă. Trupele de soldaţi au fost trimişi cu ordinul de a împuşca orice animal lăsat în urma de locuitori, dar unii au supravieţuit. Astfel, descendenţii lor au reuşit să populeze zona de excludere.

Viaţa nu este uşoară pentru maidanezii din Cernobîl. Animalele trebuie să îndure, fără adăpost adecvat, iernile aspre din Ucarina, în timp ce se confruntă cu un nivel de radiaţii ridicat, din cauza căruia au o durată de viaţă mult mai mică. Foarte puţini trec de vârsta de şase ani.

Cu toate acestea, sunt şi veşti bune. Câinii care trăiesc în apropierea punctelor de control beneficiază de mici căsuţe, făcute special pentru ei de către autorităţi, iar unii patrupezi au fost destul de isteţi încât să se strângă în apropiere de cafeneua locală. Câinii au înţeles probabil că o prezenţă umană înseamnă mijloc de hrană.

Câinii au devenit mascotele neoficiale de la Cernobîl, aceştia fiind gata să îi întâmpine pe vizitatorii care se opresc la cafeneaua Desyatka să cumpere delicatese culinare, informează The Guardian. 

Nadezhda Starodub, un ghid pentru Cernobîl din cadrul companiei Solo East, afirmă că vizitatorii se îndrăgostesc de câinii din zona de excludere. „În majoritatea timpului, oamenii îi consideră drăguţi, dar unii cred că sunt contaminaţi aşa că evită să atingă câinii”, spune Starodub. Nu există reguli prin care se interzice atingerea animalelor, dar ghidul îi sfătuileşte pe oameni să aplice aceleaşi măsuri de protecţie pe care le-ar aplica cu orice alt animal întâlnit în sălbăticie.

„Unii ghizi se tem de plângeri, aşa că evita zona cu câini pentru a fi siguri că nu au loc incidente. Dar eu îi iubesc”, adaugă Starodub.

Un ONG din Statele Unite are grijă de sănătatea câinilor, fiind înfiinţate trei clinici veterinare în zonă, inclusiv una în interiorul centralei de la Cernobîl. Clinicile tratează cazurile urgente şi se ocupă de vaccinarea animalelor. În plus, voluntarii sterilizează câinii, în încercarea de a ţine sub control populaţia şi de a face zona mai sigură pentru animale dar şi pentru vizitatori. 

Centrala de la Cernobîl a fost recent acoperită cu un nou „sarcofag”, creat şi construit special de către un grup de experţi din întreaga lume, iar o mobilizare similare poate fi văzută şi în cazul câinilor. În pădurea din spatele centralei, nu sunt doar câini, dar şi un exemplu de bunătate şi cooperare din partea întregii planete.