Marele exod est-european: Ce au făcut americanii cu imigranţii evrei în urmă cu peste 70 de ani

Între anii 1846 şi 1940, circa 55 de milioane de europeni au părăsit bătrânul continent, pentru a căuta un trai mai bun în SUA şi în America de Sud. Regiunile de unde au plecat au rămas pustii, deşi autorităţile din capitale precum Viena sau Praga au încercat prin absolut orice mijloace (unele dintre ele violente) să îi împiedice pe locuitori să îşi părăsească locurile natale, potrivit Descoperă.

În cartea sa, "The Great Departure: Mass Migration From Eastern Europe and the Making of the Free World", cercetătoarea americană Tara Zahra menţionează faptul că, odată ajunşi la destinaţie, o parte dintre emigranţi au fost dezamăgiţi de ceea ce au văzut şi au hotărât să se întoarcă în Europa.

Autoarea precizează că între 30 şi 40% dintre cei care au luat drumul celor două Americi au revenit în ţările lor de origine.

Zahra susţine că există numeroase similitudini între situaţia actuală a emigranţilor sirieni şi irakieni şi cea a europenilor de acum 60 de ani. Una dintre cele mai importante asemănări este cea a formării unor zone situate la frontierele dintre state, în care emigranţii sunt, practic, blocaţi. Autoarea dă ca exemple graniţa din Grecia şi Macedonia sau cea dintre Ungaria şi Serbia, pe care le aseamănă cu regiunile din SUA în care evreilor le era interzis să intre în anii 1938-1939.

Autoarea precizează faptul că evreii reprezentau un procent foarte mic (numai 6-7%) din numărul total de emigranţi europeni. De exemplu, se estimează că doar 4-5% dintre cei care au părăsit Europa de Est în anii '30 au fost evrei. Cu totul alta a fost situaţia celor 2,7 milioane de emigranţi ruşi. Dintre aceştia, 2 milioane au fost evrei forţaţi să îşi abandoneze ţara în timpul pogromurilor.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, administraţia SUA a demarat un proiect care viza relocarea tuturor imigranţilor europeni de origine evreiască. În acest sens, au fost luate în considerare ţări din America Centrală şi Africa, însă cea mai bună soluţie s-a dovedit a fi, în final, Republica Dominicană. Dictatorul Rafael Trujillo a acceptat ca statul pe care îl conducea să accepte emigranţi evrei, urmărind, astfel, să îşi îmbunătăţească reputaţia, după ce ordonase masacrarea a câteva mii de haitieni, din considerente rasiale.

În perioada Războiului Rece, reticenţa SUA faţă de emigranţii evrei a devenit din ce în ce mai mare. Motivul principal îl reprezenta faptul că toţi aceştia erau văzuţi drept spioni comunişti. La un moment dat, teama americanilor devenise atât de mare încât interziseseră tuturor celor care făcuseră parte din organizaţiile de tineret comuniste să intre pe teritoriul Statelor Unite.

Tara Zahra susţine că lumea a fost modelată de aceste migraţii în masă. Aceste fenomene au inspirat numeroase parlamente să elaboreze politici referitoare la protecţia cetăţenilor aflaţi în diaspora. Mai mult decât atât, unele state au încheiat tratate prin care se obligă să asigure imigranţilor care muncesc pe teritoriul lor drepturi similare cu cele ale nativilor.