Născut pe 2 aprilie 1933, într-o familie de evrei din Debrecen, estul Ungariei, acesta a crescut în Berettyoujfalu, în apropiere de graniţa cu România.
În iunie 1944, a scăpat de nazişti sărind într-un tren care mergea la Budapesta, cu o zi înainte de deportarea evreilor din comunitatea sa în lagărul de la Auschwitz. Aproape toţi prietenii săi de atunci au murit acolo.
„Am devenit adult la 11 ani”, sublinia acesta în autobiografia „Plecare şi întoarcere” (2001). În 1956, Konrád ia parte la insurecţia de la Budapesta împotriva regimului comunist, mişcarea fiind înăbuşită de forţele armate sovietice. Totuşi, spre deosebire de sora sa şi sute de mii de alţi refugiaţi, a decis să rămână în Ungaria.
Primul roman, „Vizitatorul” (1969), despre experienţa sa de asistent social care s-a ocupat de copii, a fost tradus în 30 de limbi străine.
După critici aduse regimului comunist, între anii 1973 – 1988, lucrările sale sunt sistematic interzise şi publicate doar în străinătate sau clandestin.
Konrád, unul dintre autorii maghiari printre cei mai cunoscuţi în străinătate la momentul respectiv, a fost ales preşedinte al asociaţiei internaţionale de apărare a drepturilor scriitorilor PEN Club în 1990. Premiat cu mai multe distincţii în Ungaria, a devenit, în 1997, primul străin ales şef al Akademie der Kunste din Berlin.
În ultimele decenii a fost un opozant fervent al actualului premier maghiar Viktor Orban.
Este „omul politic cel mai toxic pe care l-a cunoscut Ungaria de la căderea comunismului”, a spus Konrád despre Orban, după orchestrarea de către Guvern a unei campanii mediatice contra omului de afaceri american de origine ungară George Soros, în 2017.