Până acum cercetătorii determinaseră doar sursa pietrelor albastre, mai mici, ale monumentului, şi anume localitatea Preseli Hills, în Ţara Galilor, aflată la două sute de kilometri depărtare de Stonehenge, dar pietrele sarsen, care alcătuiesc cercul exterior al ansamblului, au fost imposibil de identificat până acum.
Revenirea fragmentului îndepărtat în timpul săpăturilor din 1958, le-a permis arheologilor să analizeze compoziţia chimică a acestuia.
Nimeni nu ştia unde este acest fragment până când anul trecut. Robert Phillips, în vârstă de 89 de ani, care a participat la lucrările de conservare din 1958, a decis să returneze o parte a acestuia. Din 1958 Phillips a păstrat unul dintre fragmentele cilindrice, cu o lungime de 108 centimetri, care au fost extrase dintr-un bloc de piatră în timpul lucrărilor.
Cercetătorii au efectuat mai întâi teste de fluorescenţă cu raze X la toate blocurile de sarsen rămase la Stonehenge, care au dezvăluit că cele mai multe aveau o structură chimică similară şi proveneau din aceeaşi zonă.
Ei au analizat apoi aflorimentul pietrelor de sarsen de la Norfolk pînă în Devon şi au comparat compoziţia lor chimică cu structura chimică a unei bucăţi din fragmentul returnat. Au constatat că structura fragmentului se potriveşte cu structura sarsenilor din localitatea West Woods, la sud de Marlborough, la o distanţă de 35 de kilometri de Stonehenge.
„A fost foarte interesant să valorificăm ştiinţa secolului XXI pentru a înţelege trecutul neolitic, şi să dăm în cele din urmă răspunsul la o întrebare pe care arheologii au dezbătut-o timp de secole,” a explicat coordonatorul studiului, prof. David Nash de la Universitatea Brighton, potrivit bbc.com.
Identificarea cu precizie a zonei de unde constructorii ansamblului Stonehenge şi-au luat materialele, în jurul anului 2500 î.Hr., a fost un eveniment impresionant pentru cercetători, după cum precizează Susan Greaney, de la English Heritage.
„Deşi presupuneam că sarsenul de la Stonehenge provenea de la Marlborough Downs, nu ştiam acest lucru cu siguranţă şi, dat fiind că am găsit sarsen şi lângă Wiltshire, pietrele ar fi putut proveni de oriunde”.